2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. – Din ucr. taška, magh. táska.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. – Din ucr. taška, magh. táska.

tașcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 63r/16 / V: (reg) tească, teaș~ / Pl: tăști, (reg) ~șche, ~ște / E: ucr ташка, mg táska] (Reg) 1 Geantă de piele, de pânză etc., care se poartă în mână, atârnată pe umăr sau prinsă la brâu Si: (reg) patașcă1, tașculă (1), tărculă (2). 2 Pungă în care se țin banii, tutunul etc. Si: (reg) patașcă1, tașculă (2), tărculă (3). 3 (Îe) A avea (pe cineva) Ia ~ A avea (pe cineva) la mână. 4 (Bot; îc) ~ca-ciobanului Punguliță (Thlaspi arvense). 5 (Bot; îae) Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 6 Gușă la păsări. 7 Obiect vechi și stricat. 8 (Dep) Om zdrențăros, nevoiaș. 9 (Mpl) Colțunași (1). 10 (Mpl) Tăieței în forma unor pătrățele. 11 Piatră plată, turtită, cu care se aruncă departe. 12 Laț la ștreang. 13 Verigă la coasă.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pînză, mai rar de tinichea, în care se țin diferite obiecte și care se poartă în mînă, atîrnată pe umăr sau prinsă la brîu. A scos tașca de vînător de după umăr. CAMIL PETRESCU, O. I 394. Tudor își făcea socoteala dacă și-a luat toate îndreptările în tașca de piele. SADOVEANU, O. VII 107. Cu hrisoavele și zapisele lui răzășești încuiate cu lacate în tașca de tinichea, bătuse drumul judecăților. C. PETRESCU, R. DR. 23. ♦ Pungă de piele în care se ține tutun, bani etc. Tatăl lui Bică avea o tașcă de piele, legată de șold, sub haină, și zornăiau în ea gologanii de aramă și nichel. PAS, Z. I 164. În tașcă s-au aflat ceva parale. SADOVEANU, B. 241.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc. – Ucr. taška, magh. táska.

TÁȘCĂ tăști f. rar Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte (bani, tutun). /<ucr. taška, ung. táska

tașcă f. Mold. Tr. 1. pungă: iască împistrită cu bumbi; 2. sac: butilca o puse într’o tașcă a diligenței AL. [Ung. TÁSKA (din nemț. Tasche)].

táșcă f., pl. tăștĭ (ung. táska, buzunar, tașcă, d. vgerm. tasca, ngerm. tasche; pol. taszka, rut. táška, it. tasca). Geantă de ținut banĭ, hîrtiĭ de valoare, scrisorĭ ș. a.

tășca vt [At: ȘINCAI, HR. II, 96/26 / V: (reg) teș~ / Pzi: tășc, tașc / E: tașcă] (Trs) A înșela pe cineva Si: a păcăli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

táșcă s. f., g.-d. art. tắștii; pl. tắști

táșcă s. f., g.-d. art. tăștii; pl. tăști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁȘCĂ s. 1. geantă. (Vânătorul purta o ~.) 2. (rar) teșcălie, (înv. și reg.) tecșilă, (reg.) patașcă, tășulă, (Transilv. și Mold.) tașculă. (Ține tutunul în ~.)

TÁȘCĂ s. v. colțunaș, tolbă.

TAȘCĂ s. 1. geantă. (Vînătorul purta o ~.) 2. (rar) teșcălie, (înv. și reg.) tecșilă, (reg.) patașcă, tășulă, (Transilv. și Mold.) tașculă. (Ține tutunul în ~.)

TĂȘCÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

tășca vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

táșcă (-tắști), s. f. – Traistă, tolbă, sac, raniță. – Var. teașcă, teșcoi, te(c)șilă, tecșoi, înv. ticseu, tixeu. Germ. Tasche, prin intermediul mag. táska, pol. taszka, rut., rus. slov. táška (Cihac, II, 403; Miklosich, Fremdw., 132; REW 8592).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

táșcă, tăști, s.f. – (reg.) Geantă de piele sau din pânză, în care se țin diferite obiecte, tutunul, banii: „Și cum avea tașcă mare de piele, a băgat mâna-n tașcă și a scos din ea câteva mânuri de galbeni de aur” (Bilțiu, 1999: 420). ♦ (onom.) Tășcari, poreclă pentru locuitorii din Firiza (Bițiu-Dăncuș: 2005). – Din magh. táska „geantă”, ucr. táška (Cihac, Miklosich, cf. DER; DLRM, DEX, MDA) < germ. Tasche (Șăineanu, Scriban).

táșcă, tăști, s.f. – Geantă de piele sau din pânză, în care se țin diferite obiecte, tutunul, banii: „Și cum avea tașcă mare de piele, a băgat mâna-n tașcă și a scos din ea câteva mânuri de galbeni de aur” (Bilțiu 1999: 420). Tășcari, poreclă pentru locuitorii din Firiza (T.B. Dăncuș: 2005). – Din germ. Tasche, prin intermediul magh. táska, ucr. táška (Cihac cf. DER).

arată toate definițiile

Intrare: tașcă
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tașcă
  • tașca
plural
  • tăști
  • tăștile
genitiv-dativ singular
  • tăști
  • tăștii
plural
  • tăști
  • tăștilor
vocativ singular
plural
Intrare: tășca
verb (VT88.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tășca
  • tășcare
  • tășcat
  • tășcatu‑
  • tășcând
  • tășcându‑
singular plural
  • tașcă
  • tășcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tașc
(să)
  • tașc
  • tășcam
  • tășcai
  • tășcasem
a II-a (tu)
  • taști
(să)
  • taști
  • tășcai
  • tășcași
  • tășcaseși
a III-a (el, ea)
  • tașcă
(să)
  • taște
  • tășca
  • tășcă
  • tășcase
plural I (noi)
  • tășcăm
(să)
  • tășcăm
  • tășcam
  • tășcarăm
  • tășcaserăm
  • tășcasem
a II-a (voi)
  • tășcați
(să)
  • tășcați
  • tășcați
  • tășcarăți
  • tășcaserăți
  • tășcaseți
a III-a (ei, ele)
  • tașcă
(să)
  • taște
  • tășcau
  • tășca
  • tășcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tașcă

  • 1. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: geantă diminutive: tășculiță attach_file 3 exemple
    exemple
    • A scos tașca de vînător de după umăr. CAMIL PETRESCU, O. I 394.
      surse: DLRLC
    • Tudor își făcea socoteala dacă și-a luat toate îndreptările în tașca de piele. SADOVEANU, O. VII 107.
      surse: DLRLC
    • Cu hrisoavele și zapisele lui răzășești încuiate cu lacate în tașca de tinichea, bătuse drumul judecăților. C. PETRESCU, R. DR. 23.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pungă tecșilă tășulă attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tatăl lui Bică avea o tașcă de piele, legată de șold, sub haină, și zornăiau în ea gologanii de aramă și nichel. PAS, Z. I 164.
        surse: DLRLC
      • În tașcă s-au aflat ceva parale. SADOVEANU, B. 241.
        surse: DLRLC

etimologie: