2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂVĂLÍRE, tăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. – V. tăvăli.

TĂVĂLÍRE, tăvăliri, s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei. – V. tăvăli.

tăvălire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: tăvăli] 1 Învârtire pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi etc. Si: rostogolire, (îvr) tăvălitură (2), (reg) trevelit. 2 (Pop) Bătaie însoțită de trântiri și târâri pe jos Si: (îvr) tăvălitură (3), (reg) târnoseală2. 3 (Pop) Culcare la pământ a ierbii, a florilor etc. Si: strivire. 4 Murdărire ca și cum (s-)ar fi târât pe jos. 5 (Înv; fig) Înjosire.

TĂVĂLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) tăvăli.

TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. Tranz. A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos. 3. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji. 4. Tranz. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.

TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. Tranz. A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos. 3. Tranz. și refl. A (se) murdări, a (se) mânji. 4. Tranz. A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.

tăvăli [At: CORESI, EV. 76 / V: (înv) ~veli, (reg) trăv~, treveli / Pzi: ~lesc; 3 (reg) ~văle, 6 (reg) ~văl / E: ns cf vsl повалити „rostogoli; a înveli”] 1-2 vtr A (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, pe iarbă, în noroi etc. 3 vr (Pfm; îe) A se ~ de râs A râde cu mare poftă. 4 vr (Pfm; îe) A se ~ de bucurie A se bucura foarte mult. 5 vt (Pop; c. i. alimente) A da prin... 6 vr (Îrg) A sta culcat. 7 vt (Pop) A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos Si: (reg) a tărnosi2 (1). 8 vt (Pop; c. i. iarba, florile etc.) A culca la pământ Si: a strivi, (reg) a terpeni. 9 vr (Pop; fig) A se lamenta. 10 vr (Pop; fig) A se frământa sufletește. 11 vr (înv; fig) A umbla mereu prin aceleași locuri. 12 vr (Înv) A se întâmpla. 13 vi (Înv) A trăi (1). 14-15 vtr A (se) murdări.

TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. Refl. A se rostogoli pe jos, învîrtindu-se de repetate ori de pe o parte pe alta. Se tăvălea, se zvîrcolea ca un vierme. DUMITRIU, N. 255. După ce mă tăvăleam bine prin mîl și mă cufundam în apă... intram în moară. SADOVEANU, O. VII 294. La bani turcii năvălea Și pe gios se tăvălea. Dar pe badiul nu-l slăbea. ALECSANDRI, P. P. 125. Am un ou roșu; Unde se tăvălește, Iarbă nu mai crește (Focul). GOROVEI, C. 152. (Tranz.) Mama... părpălind niște pui tineri la frigare ș-apoi tăvălindu-i prin unt, pe la prînzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca. CREANGĂ, A. 60. ◊ (Poetic) Mult era frumos și bine aici în fața valurilor ce se tăvăleau greoaie spre șesul depărtat. SLAVICI, O. II 11. ◊ Expr. A se tăvăli de rîs = a rîde cu mare poftă, a se prăpădi de rîs. Cînd ne aminteam de isprăvile lui Moțăt de la Tîrgul Ocnei, cel mai blastamat dintre noi, ne tăvăleam de rîs ca copiii. HOGAȘ, H. 68. 2. Tranz. A bate pe cineva trîntindu-l și tîrîndu-l pe jos. Se simțea acum vinovată față de el că din pricina ei a fost tăvălit în duminica aceea. PAS, Z. I 125. 3. Tranz. A murdări, a păta, a mînji. Fata babei i-au răspuns: Ce? Eu să m-apuc de-un lucru ca acesta și să-mi tăvălesc mînuțele? SBIERA, P. 209. Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine... ista, de-mi tăvălește pînza cu picioarele lui. ALEXANDRI, T. 274. ◊ Fig. A, nu-ți tăvăli talentul prin saloanele bogate, Unde capul nu gîndește, Unde inima nu bate, Decît dup-o anumită și stupidă învoială. VLAHUȚĂ, O. A. I 73. ◊ Refl. pas. Privea mîhnit cum i se tăvăleau bunătate de covoare. VORNIC, P. 227. 4. Tranz. (Cu privire la iarbă, la flori etc.) A culca la pămînt, a călca, a strivi. Mergînd astăzi prin grădină, Găsii iarba tăvălită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278.

A TĂVĂLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se tăvălească. 2) (haine) A umple de murdărie; a murdări; a mânji; a păta. 3) A bate, trântind și târând pe jos. 4) (iarba, florile) A apleca la pământ luând o poziție aproape orizontală; a culca; a poligni; a pologi. 5) fig. pop. (persoane) A face să-și piardă autoritatea; a compromite; a discredita. /cf. sl. povaliti

A SE TĂVĂLÍ mă ~ésc intranz. pop. A se întoarce pe o parte și pe alta. ◊ ~ de râs a râde cu poftă; a se prăpădi de râs. /cf. sl. povaliti

tăvălì v. 1. a (se) rostogoli întinzându-se: porcul se tăvălește în noroiu; fam. a se tăvăli de râs; 2. fig. a se mânji. [Origină necunoscută].

tăvălésc v. tr. ( ca’n tămînjesc și vsl. valiti, a rostogoli. Cp. și cu sîrb. tavoljiti, a trăi greŭ. V. val 1). Rostogolesc (Vechĭ). Tîrăsc, învîrtesc (pin colb, pin noroĭ, pin zahăr pisat). Murdăresc, mînjesc: a-țĭ tăvăli haĭnele. Fig. Înjosesc: a-țĭ tăvăli talentu. V. refl. Porcu se tăvălește pin noroĭ. A te tăvăli de rîs, a leșina de rîs, a nu maĭ putea de rîs. Fig. A te tăvăli în mocirlă, a te înjosi în vițiŭ, a te băga într’o societate de oamenĭ compromișĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăvălíre s. f., g.-d. art. tăvălírii; pl. tăvălíri

tăvălíre s. f., g.-d. art. tăvălírii; pl. tăvălíri

tăvălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălésc, imperf. 3 sg. tăvăleá; conj. prez. 3 să tăvăleáscă

tăvălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălésc, imperf. 3 sg. tăvăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăvăleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂVĂLÍRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvârcolire. (~ cuiva pe jos, de durere.) 3. v. culcare.

TĂVĂLIRE s. 1. rostogolire. (~ lor în iarbă, în timpul încăierării.) 2. zvîrcolire. (~ cuiva pe jos de durere.) 3. culcare, doborîre. (~ ierbii în picioare, la pămînt.)

TĂVĂLÍ vb. 1. a (se) rostogoli. (Se înșfacă de păr și se ~ prin iarbă.) 2. a se zvârcoli. (Se ~ pe jos, de durere.) 3. v. culca.

TĂVĂLÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

TĂVĂLI vb. 1. a (se) rostogoli. (Se înșfacă de păr și se ~ prin iarbă.) 2. a se zvîrcoli. (Se ~ pe jos de durere.) 3. a culca, a doborî, (pop.) a pologi. (~ iarba în picioare.)

tăvăli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

arată toate definițiile

Intrare: tăvălire
tăvălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălire
  • tăvălirea
plural
  • tăvăliri
  • tăvălirile
genitiv-dativ singular
  • tăvăliri
  • tăvălirii
plural
  • tăvăliri
  • tăvălirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăvăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăvăli
  • tăvălire
  • tăvălit
  • tăvălitu‑
  • tăvălind
  • tăvălindu‑
singular plural
  • tăvălește
  • tăvăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăvălesc
(să)
  • tăvălesc
  • tăvăleam
  • tăvălii
  • tăvălisem
a II-a (tu)
  • tăvălești
(să)
  • tăvălești
  • tăvăleai
  • tăvăliși
  • tăvăliseși
a III-a (el, ea)
  • tăvălește
(să)
  • tăvălească
  • tăvălea
  • tăvăli
  • tăvălise
plural I (noi)
  • tăvălim
(să)
  • tăvălim
  • tăvăleam
  • tăvălirăm
  • tăvăliserăm
  • tăvălisem
a II-a (voi)
  • tăvăliți
(să)
  • tăvăliți
  • tăvăleați
  • tăvălirăți
  • tăvăliserăți
  • tăvăliseți
a III-a (ei, ele)
  • tăvălesc
(să)
  • tăvălească
  • tăvăleau
  • tăvăli
  • tăvăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăvălire

  • 1. Acțiunea de a (se) tăvăli și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi tăvăli
    surse: DEX '98 DEX '09

tăvăli

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte și pe alta pe pământ, în iarbă etc.
    exemple
    • Se tăvălea, se zvîrcolea ca un vierme. DUMITRIU, N. 255.
      surse: DLRLC
    • După ce mă tăvăleam bine prin mîl și mă cufundam în apă... intram în moară. SADOVEANU, O. VII 294.
      surse: DLRLC
    • La bani turcii năvălea Și pe gios se tăvălea. Dar pe badiul nu-l slăbea. ALECSANDRI, P. P. 125.
      surse: DLRLC
    • Am un ou roșu; Unde se tăvălește, Iarbă nu mai crește (Focul). GOROVEI, C. 152.
      surse: DLRLC
    • Mama... părpălind niște pui tineri la frigare ș-apoi tăvălindu-i prin unt, pe la prînzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca. CREANGĂ, A. 60.
      surse: DLRLC
    • poetic Mult era frumos și bine aici în fața valurilor ce se tăvăleau greoaie spre șesul depărtat. SLAVICI, O. II 11.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd ne aminteam de isprăvile lui Moțăt de la Tîrgul Ocnei, cel mai blastamat dintre noi, ne tăvăleam de rîs ca copiii. HOGAȘ, H. 68.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A bate pe cineva trântindu-l și târându-l pe jos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate attach_file un exemplu
    exemple
    • Se simțea acum vinovată față de el că din pricina ei a fost tăvălit în duminica aceea. PAS, Z. I 125.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) murdări, a (se) mânji.
    exemple
    • Fata babei i-au răspuns: Ce? Eu să m-apuc de-un lucru ca acesta și să-mi tăvălesc mînuțele? SBIERA, P. 209.
      surse: DLRLC
    • Cum n-oi plînge, bădică, dacă vine... ista, de-mi tăvălește pînza cu picioarele lui. ALEXANDRI, T. 274.
      surse: DLRLC
    • figurat A, nu-ți tăvăli talentul prin saloanele bogate, Unde capul nu gîndește, Unde inima nu bate, Decît dup-o anumită și stupidă învoială. VLAHUȚĂ, O. A. I 73.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Privea mîhnit cum i se tăvăleau bunătate de covoare. VORNIC, P. 227.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A culca la pământ iarba, cerealele, florile etc.
    exemple
    • Mergînd astăzi prin grădină, Găsii iarba tăvălită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278.
      surse: DLRLC

etimologie: