tăvălésc v. tr. (tă ca’n tămînjesc și vsl. valiti, a rostogoli. Cp. și cu sîrb. tavoljiti, a trăi greŭ. V. val 1). Rostogolesc (Vechĭ). Tîrăsc, învîrtesc (pin colb, pin noroĭ, pin zahăr pisat). Murdăresc, mînjesc: a-țĭ tăvăli haĭnele. Fig. Înjosesc: a-țĭ tăvăli talentu. V. refl. Porcu se tăvălește pin noroĭ. A te tăvăli de rîs, a leșina de rîs, a nu maĭ putea de rîs. Fig. A te tăvăli în mocirlă, a te înjosi în vițiŭ, a te băga într’o societate de oamenĭ compromișĭ.