2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tătărâre sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: tătărî] (Reg) 1 Blestemare (1). 2 Certare (2).

TĂTĂRÎ́, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a mustra; a blestema. – Din tătar.

TĂTĂRÎ́, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a mustra; a blestema. – Din tătar.

tătărî vt [At: PĂSCULESCU, L. P. 158 / Pzi: ~răsc / E: tătar] (Reg) 1 A blestema. 2 A certa (1).

TĂTĂRÎ́, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A certa, a mustra, a dojeni. Mă-sa... nu vrea Și să mînia, Tot o tătăra. PĂSCULESCU, L. P. 158.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tătărî́ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tătărắsc, imperf. 3 sg. tătărá; conj. prez. 3 să tătăráscă; ger. tătărấnd; part. tătărất

tătărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tătărăsc, imperf. 3 sg. tătărá; conj. prez. 3 sg. și pl. tătăráscă

Intrare: tătărâre
tătărâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătărâre
  • tătărârea
plural
  • tătărâri
  • tătărârile
genitiv-dativ singular
  • tătărâri
  • tătărârii
plural
  • tătărâri
  • tătărârilor
vocativ singular
plural
Intrare: tătărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tătărî
  • tătărâre
  • tătărât
  • tătărâtu‑
  • tătărând
  • tătărându‑
singular plural
  • tătărăște
  • tătăraște
  • tătărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tătărăsc
(să)
  • tătărăsc
  • tătăram
  • tătărâi
  • tătărâsem
a II-a (tu)
  • tătărăști
(să)
  • tătărăști
  • tătărai
  • tătărâși
  • tătărâseși
a III-a (el, ea)
  • tătărăște
  • tătăraște
(să)
  • tătărască
  • tătăra
  • tătărî
  • tătărâse
plural I (noi)
  • tătărâm
(să)
  • tătărâm
  • tătăram
  • tătărârăm
  • tătărâserăm
  • tătărâsem
a II-a (voi)
  • tătărâți
(să)
  • tătărâți
  • tătărați
  • tătărârăți
  • tătărâserăți
  • tătărâseți
a III-a (ei, ele)
  • tătărăsc
(să)
  • tătărască
  • tătărau
  • tătărâ
  • tătărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tătărî

etimologie:

  • tătar
    surse: DEX '98 DEX '09