2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂGĂNÍRE s. f. v. tărăgănare.

TĂRĂGĂNÍRE s. f. v. tărăgănare.

TĂRĂGĂNÍRE s. f. v. tărăgănare.

tărăgănire sf vz tărăgănare

TĂRĂGĂIÁ vb. I v. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá, trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).

TăRĂGĂNÁRE, tărăgănări, s. f. Acțiunea de a (se) tărăgăna și rezultatul ei. [Var.: tărăgăníre s. f.] – V. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÍ vb. IV v. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÍ vb. IV v. tărăgăna.

TRĂGĂNÁ vb. I v. tărăgăna.

tărăgăna [At: M. COSTIN. O. 42 / V: (pop) tr~ (Pzi: tragăn), (îrg) str~, străgăni, ~găi, trăgâna, (reg) ~ni, trăgăni, (din necesități de rimă) tregina / Pzi: ~nez / E: ns cf trage] 1 vr (Îvr) A-și avea originea Si: a descinde. 2 vt (Pop; și, îvr, îe a ~ la vreme) A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, săvârșirea unei acțiuni Si: a întârzia, a temporiza, a tergiversa, (îrg) a tămânda (1), (reg) a tărărui (1). 3 vt (Pop; c. i. pașii, mersul) A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. 4 vt (Pop) A vorbi rar, lungind silabele. 5-6 vir (Pop; d. vreme, timp) A se scurge încet. 7-8 vir (Pop; d. vreme, timp) A se prelungi. 9 vt (Pop) A cânta alene (cu jale) Si: a doini. 10 vr (Pop) A se jeli. 11 vi (Pop; d. vânt) A adia (5). 12 vt (Pop; îe) A tr~ o viață sau a-și tr~ traiul A o duce greu. 13 vi (Reg; îe) A tr~ cu ochii A trage cu ochiul.

tărăgănare sf [At: ASACHI, S. L. II, 6 / V: (pop) tr~, (îrg) străgănire, (reg) ~nire, trăgănire / Pl: ~nări / E: tărăgăna] (Pop) 1 Amânare de pe o zi pe alta în rezolvarea unei probleme, în săvârșirea unei acțiuni Si: tergiversare, (pop) tărăgăneală (1), (reg) târșoneală. 2 Mers încet, cu pași rari. 3 Rostire rară și prelungită a unui sunet (în timpul vorbirii sau al executării unei melodii). 4 Scurgere înceată a timpului. 5 Prelungire a timpului.

trăgănare sf vz tărăgănare

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá, trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.).

TĂRĂGĂNÁRE, tărăgănări, s. f. Acțiunea de a (se) tărăgăna și rezultatul ei. [Var.: tărăgăníre s. f.] – V. tărăgăna.

TĂRĂGĂÍ vb IV v. tărăgăni.[1]

  1. Trimiterea este la tărăgăni, care trimite la tărăgăna. — gall

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. (Și în forma trăgăna) 1. Tranz. A amîna de pe o zi pe alta, a întîrzia, a tergiversa, a face să se prelungească (o acțiune, o soluționare). Petre a Smarandei tot tărăgănase și el însurătoarea. Se ținea după Mărioara Irinii. REBREANU, R. I 282. ♦ (Cu complementul «mersul», «pașii») A merge încet, anevoie, tîrîndu-și picioarele. Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, hoinarii. Cu mîna spre pomană și boarfele sub braț. LESNEA, I. 127. ♦ (Cu complementul «vorbă», «cuvînt») A vorbi rar, lungind silabele. Ce doriți mă rog? – îl întrebă ea trăgănînd vorbele. SLAVICI, N. II 270. 2. Refl. impers. (Subînțelegîndu-se vremea sau o noțiune care implică ideea de timp) A se scurge încet, a dura, a se prelungi. Nu s-au trăgănat tare mult și sosi și Petrea Făt-Frumos. SBIERA, P. 128. 3. Intranz. A cînta alene, cu jale; a doini. Eu de-oi prinde a trăgăna, Frunzele vor tremura. BIBICESCU, P. P. 320. ♦ (Despre vînt) A sufla încet, a adia. Cînd vîntu c-o trăgăna, Tu atunci te-i legăna. BIBICESCU, P. P. 280. – Variante: tărăgăiá (ISPIRESCU, U. 69), trăgăna vb. I, tărăgăí (ISPIRESCU, L. 227), tărăgăní vb. IV.

arată toate definițiile

Intrare: tărăgăna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăna
  • tărăgănare
  • tărăgănat
  • tărăgănatu‑
  • tărăgănând
  • tărăgănându‑
singular plural
  • tărăgănea
  • tărăgănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgănez
(să)
  • tărăgănez
  • tărăgănam
  • tărăgănai
  • tărăgănasem
a II-a (tu)
  • tărăgănezi
(să)
  • tărăgănezi
  • tărăgănai
  • tărăgănași
  • tărăgănaseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgănea
(să)
  • tărăgăneze
  • tărăgăna
  • tărăgănă
  • tărăgănase
plural I (noi)
  • tărăgănăm
(să)
  • tărăgănăm
  • tărăgănam
  • tărăgănarăm
  • tărăgănaserăm
  • tărăgănasem
a II-a (voi)
  • tărăgănați
(să)
  • tărăgănați
  • tărăgănați
  • tărăgănarăți
  • tărăgănaserăți
  • tărăgănaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgănea
(să)
  • tărăgăneze
  • tărăgănau
  • tărăgăna
  • tărăgănaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăia
  • tărăgăiere
  • tărăgăiat
  • tărăgăiatu‑
  • tărăgăind
  • tărăgăindu‑
singular plural
  • tărăgăia
  • tărăgăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgăiez
(să)
  • tărăgăiez
  • tărăgăiam
  • tărăgăiai
  • tărăgăiasem
a II-a (tu)
  • tărăgăiezi
(să)
  • tărăgăiezi
  • tărăgăiai
  • tărăgăiași
  • tărăgăiaseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgăia
(să)
  • tărăgăieze
  • tărăgăia
  • tărăgăie
  • tărăgăiase
plural I (noi)
  • tărăgăiem
(să)
  • tărăgăiem
  • tărăgăiam
  • tărăgăiarăm
  • tărăgăiaserăm
  • tărăgăiasem
a II-a (voi)
  • tărăgăiați
(să)
  • tărăgăiați
  • tărăgăiați
  • tărăgăiarăți
  • tărăgăiaserăți
  • tărăgăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgăia
(să)
  • tărăgăieze
  • tărăgăiau
  • tărăgăia
  • tărăgăiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăni
  • tărăgănire
  • tărăgănit
  • tărăgănitu‑
  • tărăgănind
  • tărăgănindu‑
singular plural
  • tărăgănește
  • tărăgăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgănesc
(să)
  • tărăgănesc
  • tărăgăneam
  • tărăgănii
  • tărăgănisem
a II-a (tu)
  • tărăgănești
(să)
  • tărăgănești
  • tărăgăneai
  • tărăgăniși
  • tărăgăniseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgănește
(să)
  • tărăgănească
  • tărăgănea
  • tărăgăni
  • tărăgănise
plural I (noi)
  • tărăgănim
(să)
  • tărăgănim
  • tărăgăneam
  • tărăgănirăm
  • tărăgăniserăm
  • tărăgănisem
a II-a (voi)
  • tărăgăniți
(să)
  • tărăgăniți
  • tărăgăneați
  • tărăgănirăți
  • tărăgăniserăți
  • tărăgăniseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgănesc
(să)
  • tărăgănească
  • tărăgăneau
  • tărăgăni
  • tărăgăniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trăgăna
  • trăgănare
  • trăgănat
  • trăgănatu‑
  • trăgănând
  • trăgănându‑
singular plural
  • trăgănea
  • trăgănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trăgănez
(să)
  • trăgănez
  • trăgănam
  • trăgănai
  • trăgănasem
a II-a (tu)
  • trăgănezi
(să)
  • trăgănezi
  • trăgănai
  • trăgănași
  • trăgănaseși
a III-a (el, ea)
  • trăgănea
(să)
  • trăgăneze
  • trăgăna
  • trăgănă
  • trăgănase
plural I (noi)
  • trăgănăm
(să)
  • trăgănăm
  • trăgănam
  • trăgănarăm
  • trăgănaserăm
  • trăgănasem
a II-a (voi)
  • trăgănați
(să)
  • trăgănați
  • trăgănați
  • trăgănarăți
  • trăgănaserăți
  • trăgănaseți
a III-a (ei, ele)
  • trăgănea
(să)
  • trăgăneze
  • trăgănau
  • trăgăna
  • trăgănaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărăgăi
  • tărăgăire
  • tărăgăit
  • tărăgăitu‑
  • tărăgăind
  • tărăgăindu‑
singular plural
  • tărăgăiește
  • tărăgăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărăgăiesc
(să)
  • tărăgăiesc
  • tărăgăiam
  • tărăgăii
  • tărăgăisem
a II-a (tu)
  • tărăgăiești
(să)
  • tărăgăiești
  • tărăgăiai
  • tărăgăiși
  • tărăgăiseși
a III-a (el, ea)
  • tărăgăiește
(să)
  • tărăgăiască
  • tărăgăia
  • tărăgăi
  • tărăgăise
plural I (noi)
  • tărăgăim
(să)
  • tărăgăim
  • tărăgăiam
  • tărăgăirăm
  • tărăgăiserăm
  • tărăgăisem
a II-a (voi)
  • tărăgăiți
(să)
  • tărăgăiți
  • tărăgăiați
  • tărăgăirăți
  • tărăgăiserăți
  • tărăgăiseți
a III-a (ei, ele)
  • tărăgăiesc
(să)
  • tărăgăiască
  • tărăgăiau
  • tărăgăi
  • tărăgăiseră
Intrare: tărăgănare
tărăgănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănare
  • tărăgănarea
plural
  • tărăgănări
  • tărăgănările
genitiv-dativ singular
  • tărăgănări
  • tărăgănării
plural
  • tărăgănări
  • tărăgănărilor
vocativ singular
plural
tărăgănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănire
  • tărăgănirea
plural
  • tărăgăniri
  • tărăgănirile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăniri
  • tărăgănirii
plural
  • tărăgăniri
  • tărăgănirilor
vocativ singular
plural
trăgănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgănare
  • trăgănarea
plural
  • trăgănări
  • trăgănările
genitiv-dativ singular
  • trăgănări
  • trăgănării
plural
  • trăgănări
  • trăgănărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tărăgăna tărăgăia tărăgăni trăgăna tărăgăi

  • 1. tranzitiv A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare.
    exemple
    • Petre a Smarandei tot tărăgănase și el însurătoarea. Se ținea după Mărioara Irinii. REBREANU, R. I 282.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A merge încet, anevoie, târându-și picioarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Tărăgănîndu-și mersul trec frații lor, hoinarii. Cu mîna spre pomană și boarfele sub braț. LESNEA, I. 127.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A vorbi rar, lungind silabele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ce doriți mă rog? – îl întrebă ea trăgănînd vorbele. SLAVICI, N. II 270.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv impersonal (Despre vreme, timp) A se prelungi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dura (ține) prelungi attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu s-au trăgănat tare mult și sosi și Petrea Făt-Frumos. SBIERA, P. 128.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv regional A cânta alene, cu jale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: doini attach_file un exemplu
    exemple
    • Eu de-oi prinde a trăgăna, Frunzele vor tremura. BIBICESCU, P. P. 320.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Despre vânt:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adia attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd vîntu c-o trăgăna, Tu atunci te-i legăna. BIBICESCU, P. P. 280.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • trăgăna („a trage” din limba latină populară).
    surse: DEX '09 DEX '98

tărăgănare tărăgănire trăgănare

etimologie:

  • vezi tărăgăna
    surse: DEX '98 DEX '09