11 definiții pentru tămăduitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMĂDUITÓR, -OÁRE, tămăduitori, -oare, adj. (Pop.) Care tămăduiește; vindecător, lecuitor. [Pr.: -du-i-] – Tămădui + suf. -tor.

TĂMĂDUITÓR, -OÁRE, tămăduitori, -oare, adj. (Pop.) Care tămăduiește; vindecător, lecuitor. [Pr.: -du-i-] – Tămădui + suf. -tor.

tămăduitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 171722 / P: ~du-i~ / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: tămădui + -tor] (Pop) 1-2 smf, a (Persoană) care tămăduiește Si: vindecător, (pop) lecuitor, (îvp) mântuitor. 3 sma (Adesea ca nume propriu) Iisus Hristos.

TĂMĂDUITÓR, -OÁRE, tămăduitori, -oare, adj. Care tămăduiește. Ciorchine palide, deopotrivă aburite de albăstreala pietrei cu a cărei zeamă tămăduitoare fuseseră udate. DUMITRIU, N. 258. Se resimți de încredere, ca de apă tămăduitoare. VORNIC, P. 225.

TĂMĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care tămăduiește; cu proprietăți de vindecare; lecuitor; vindecător. [Sil. -du-i-] /a tămădui + suf. ~tor

tămăduitor a. care tămăduește. ║ m. Mântuitorul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tămăduitór (pop.) (-du-i-) adj. m., pl. tămăduitóri; f. sg. și pl. tămăduitoáre

tămăduitór adj. m., pl. tămăduitóri; f. sg. și pl. tămăduitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMĂDUITÓR adj. v. vindecător.

TĂMĂDUITOR adj. întremător, lecuitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.)

Intrare: tămăduitor
tămăduitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămăduitor
  • tămăduitorul
  • tămăduitoru‑
  • tămăduitoare
  • tămăduitoarea
plural
  • tămăduitori
  • tămăduitorii
  • tămăduitoare
  • tămăduitoarele
genitiv-dativ singular
  • tămăduitor
  • tămăduitorului
  • tămăduitoare
  • tămăduitoarei
plural
  • tămăduitori
  • tămăduitorilor
  • tămăduitoare
  • tămăduitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tămăduitor

  • 1. popular Care tămăduiește.
    exemple
    • Ciorchine palide, deopotrivă aburite de albăstreala pietrei cu a cărei zeamă tămăduitoare fuseseră udate. DUMITRIU, N. 258.
      surse: DLRLC
    • Se resimți de încredere, ca de apă tămăduitoare. VORNIC, P. 225.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tămădui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09