Definiția cu ID-ul 932437:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TĂMĂDUITOR, -OARE, tămăduitori, -oare, adj. Care tămăduiește. Ciorchine palide, deopotrivă aburite de albăstreala pietrei cu a cărei zeamă tămăduitoare fuseseră udate. DUMITRIU, N. 258. Se resimți de încredere, ca de apă tămăduitoare. VORNIC, P. 225.