19 definiții pentru tăietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂIETÚRĂ, tăieturi, s. f. 1. Acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei. ♦ Povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trăsătură, contur. 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri. 6. Ștersătură; fragment, text șters sau anulat. 7. Porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură. – Tăia + suf. -ătură.

tăietu sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 10733 / V: (reg) tăit~ / Pl: ~ri / E: tăia + -(ă)tură] 1-3 Tăiere (1-3). 4 (Ccr) Loc unde s-a produs o tăiere (8). 5 (Ccr) Rană produsă prin tăiere (2). 6 (Înv) Circumcizie (1). 7 (Ccr) Porțiune suprimată dintr-un text. 8 (Ccr) Ștersătură într-un text. 9 (Pex; ccr) Articol decupat dintr-o tipăritură Si: decupaj. 10 (Ccr) Fel de a tăia (49). 11 (Ccr) Adâncitură săpată de oameni sau de ape. 12 (Ccr) Povârniș prăpăstios. 13 (Ccr) Perete stâncos. 14 (Ccr) Croiala unei haine. 15 (Fig) Contur (1). 16 (Fig) Mod de a realiza ceva. 17 Teren despădurit în care au rămas bucăți din trunchiurile copacilor tăiați Si: (reg) curătură, laz. 18 (Fig; lpl) Junghiuri. 19 împărțire în două a pachetului de cărți de joc. 20 (Reg; art.; îf tăitura) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 21 (Reg; art.; îf tăitura) Melodie după care se execută dansul tăietura (20). 22 (Bot; reg) Lumânărică (Gentiana asclepiadea).

TĂIETÚRĂ, tăieturi, s. f. 1. Acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei. ♦ Povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trăsătură, contur. 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri. 6. Ștersătură; fragment, text șters sau anulat. 7. Porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ătură.

TĂIETÚRĂ, tăieturi, s. f. 1. Acțiunea de a tăia; rană sau crestătură produsă prin tăiere. Brazdele lui Tănasie erau zdravene și drepte, iar tăietura lui reteza iarba la un deget de pămînt. VORNIC, O. 90. A căzut muierea... și-a pus făină în tăietură, a oprit sîngele. STANCU, D. 148. Neică, de dragostea noastră Înflori un pom pe coastă. Dușmanii... Se duseră și-l tăiară. Hai, neicuțo, amîndoi Să luăm apă în gură Să ducem la tăietură. HODOȘ, P. P. 159. Mergînd împrejurul bostanului, a dat de o tăietură de topor. ȘEZ. IV 4. 2. Loc, drum săpat (de oameni, de ape sau de puhoaie). Tăietura o umpluse zăpada pînă sus, o răsese, nu mai puteau umbla trenurile cu boieri. STANCU, D. 73. Două seri s-ascunsese în tăietura malului, dar în zadar. DUNĂREANU, CH. 235. ♦ Povîrniș, perete stîncos. Mînăstirea este ascunsă într-o poieniță sub tăietura dreaptă, prăpăstioasă, a muntelui Găvanu. VLAHUȚĂ, O. A. II 147. 3. (Rar) Croială a unei haine; p. ext. fel de a tăia. Fercheș, și cu haine după ultima tăietură. C. PETRESCU, C. V. 51 Un ofițer romîn... Nicu Johnson, cum îi ziceam noi, din cauza tăieturii englezești a favoriților săi. BART, S. M. 24. ♦ Fig. Compoziție, făurire, creație. Un volum de poezii de cea mai mare originalitate, ca adîncime de gîndiri și ca tăietură de vers. VLAHUȚĂ, O. A. III 35. ♦ Fig. Linie, trăsătură, contur. «Elisabeta» e aproape, se cunoaște bine coșul alb între catarge, corpul ei negru cu formele pline în tăieturi frumoase. BART, S. M. 18. 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii; curătură. Frunză verde ș-o răsură, Cîntă cucu-n tăietură. BELDICEANU, P. 95. 5. Fig. (La pl.) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere. Tăieturi adînci simțea prin pîntece și prin cap. BUJOR, S. 46. Toată fața i se încrețește, parcă are tăieturi de colici. VLAHUȚĂ, la TDRG. 6. Fig. Ștersătură; fragment șters, tăiat (într-un text scris).

TĂIETÚRĂ ~i f. 1) Loc tăiat. 2) Rană produsă de un obiect tăios. 3) Porțiune de pădure cu copacii tăiați. 4) Parte de text scoasă dintr-o publicație. 5) Linie care delimitează forma unui obiect. 6) Croială a unei haine. 7) Fel de a tăia. 8) fig. Senzație de durere acută. /a tăia + suf. ~ătură

tăietură f. efectul tăierii: 1. despărțire făcută cu un obiect tăios; 2. mod de a tăia o stofă: tăietura hainei; 3. fig. supresiune făcută într’o carte sau piesă de teatru; 4. pl. junghiuri în stomac. [Lat. TALIATURA].

tăĭetúră f., pl. ĭ (d. tăĭat saŭ lat. taliatura, it. tagliatura, sp. tajadura). Rezultatu tăĭeriĭ, locu unde a pătruns cuțitu, crestătură: o tăĭetúră de bricĭ pe obraz. Pădure tăĭată și crescută puțin. Modu de a tăĭa: tăĭetură dreaptă. Croĭală: tăĭetură elegantă. Fig. Supresiune, ștergere, înlăturare: directoru teatruluĭ a făcut cîteva tăĭeturĭ în pĭesă. Pl. Colicĭ, durere de pîntece, junghĭurĭ de pîntece.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăietúră s. f., g.-d. art. tăietúrii; pl. tăietúri

tăietúră s. f., g.-d. art. tăietúrii; pl. tăietúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂIETÚRĂ s. v. circumcizie, curătură, înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură, linie, lumânărica-pământului, trăsătură.

TĂIETÚRĂ s. 1. v. despicătură. 2. v. croială. 3. (MIN.) șliț. (~ într-un strat.) 4. v. anulare.

TĂIETU s. 1. crăpătură, despicătură, spintecătură. (~ la fustă.) 2. croială, (pop.) croi. (~ a unei haine.) 3. anulare, ștersătură. (~ într-un text.)

tăietu s. v. CIRCUMCIZIE. CURĂTURĂ. ÎNJUNGHIETURĂ. ÎNȚEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ. LINIE. LUMÎNĂRICA-PĂMÎNTULUI. TRĂSĂTURĂ.

FRUNZA-TĂIETÚRII s. v. vindecea.

frunza-tăieturii s. v. VINDECEA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăietúră, s.f. – 1. Tăiere. 2. Toponim ce atestă utilizarea sistemului de tăiere a pădurilor pentru obținerea terenurilor agricole. – Din tăia + suf. -(ă)tură (DEX, MDA).

tăietúră, s.f. – Toponim ce atestă utilizarea sistemului de tăiere a pădurilor pentru obținerea terenurilor agricole. – Din tăia + -tură.

Intrare: tăietură
tăietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăietu
  • tăietura
plural
  • tăieturi
  • tăieturile
genitiv-dativ singular
  • tăieturi
  • tăieturii
plural
  • tăieturi
  • tăieturilor
vocativ singular
plural