21 de definiții pentru contur

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTUR, contururi, s. n. Linie închisă care mărginește o suprafață, p. ext., un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [Pl. și: conture] – Din fr. contour.

contur sn [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) sf (din it contorro) ~ru, ~rn / Pl: ~uri și (rar) ~e / E: fr contour] 1 Linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, o figură etc. 2 Reprezentare grafică a unui contur (1).

CONTUR, contururi, s. n. Linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, p. ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [Pl. și: conture] – Din fr. contour.

CONTUR, contururi, s. n. Linie sau suprafață care mărginește un obiect. V. margine, formă. Întunerecul se infiltra nesimțit în casă și lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. REBREANU, R. I 245. Figura ei, odată atîta de frumoasă, Învinețită-și pierde conturu-i grațios. MACEDONSKI, O. I 254. ◊ Fig. Tractoare grele, treceți ca ploile fecunde, Striviți trecutul negru sub pasul vostru dur, Nu numai în pămînturi cuțitul vă pătrunde, Ci taie-n viața noastră un luminos contur. DRAGOMIR, P. 42. ♦ Reprezentare. grafică a liniei sau suprafeței care mărginește un obiect. – Pl. și: (rar) conture (GALACTION, O. I 348, EMINESCU, N. 58).

CONTUR s.n. Linie, suprafață care mărginește un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafețe. [Pl. -uri, -re. / < fr. contour, cf. it. contorno].

CONTUR s. n. 1. linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, un obiect. 2. reprezentare grafică a unei astfel de linii. ◊ (pl.) curbe sinuoase. (< fr. contour)

CONTUR ~uri n. Linie închisă care mărginește o suprafață sau un obiect. ~urile munților.Hartă de ~ hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul și bazinele de apă. /<fr. contour

contur n. 1. linie ce delimitează un corp; 2. fig. abia conture triste și umbre au rămas EM.

*contúr n., pl. -urĭ și e (fr. contour, d. it. contorno [supt infl. luĭ tour, turn], d. contornare, a contura. V. torn). Linie care delimitează un corp: în ainte de a picta, trebuĭe să facĭ conturu tablouluĭ. Formă: elegantele contururĭ ale căprioareĭ.

contu sf vz contur

conturn sn vz contur

conturu sn vz contur

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contur s. n., pl. contururi

contur s. n., pl. contururi

contur s. n., pl. contururi

contur, pl. contururi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTUR s. 1. v. profil. 2. v. formă.

CONTUR s. v. circumferință, perimetru.

contur s. v. CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.

CONTUR s. 1. profil. (~ al unei piese.) 2. formă, (fig.) relief. (Capătă ~.)

Intrare: contur
contur1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contur
  • conturul
  • conturu‑
plural
  • contururi
  • contururile
genitiv-dativ singular
  • contur
  • conturului
plural
  • contururi
  • contururilor
vocativ singular
plural
contur2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contur
  • conturul
  • conturu‑
plural
  • conture
  • conturele
genitiv-dativ singular
  • contur
  • conturului
plural
  • conture
  • conturelor
vocativ singular
plural
conturu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
conturn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contură
  • contura
plural
  • conturi
  • conturile
genitiv-dativ singular
  • conturi
  • conturii
plural
  • conturi
  • conturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contur, contururisubstantiv neutru

  • 1. Linie închisă care mărginește o suprafață, prin extensiune, un corp, un obiect. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Întunerecul se infiltra nesimțit în casă și lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. REBREANU, R. I 245. DLRLC
    • format_quote Figura ei, odată atîta de frumoasă, Învinețită-și pierde conturu-i grațios. MACEDONSKI, O. I 254. DLRLC
    • format_quote figurat Tractoare grele, treceți ca ploile fecunde, Striviți trecutul negru sub pasul vostru dur, Nu numai în pămînturi cuțitul vă pătrunde, Ci taie-n viața noastră un luminos contur. DRAGOMIR, P. 42. DLRLC
    • 1.1. Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Hartă de contur = hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul și bazinele de apă. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.