17 definiții pentru contur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contúr sn [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) sf (din it contorro) ~ru, ~rn / Pl: ~uri și (rar) ~e / E: fr contour] 1 Linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, o figură etc. 2 Reprezentare grafică a unui contur (1).

CONTÚR, contururi, s. n. Linie închisă care mărginește o suprafață, p. ext., un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [Pl. și: conture] – Din fr. contour.

CONTÚR, contururi, s. n. Linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, p. ext. un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. [Pl. și: conture] – Din fr. contour.

CONTÚR, contururi, s. n. Linie sau suprafață care mărginește un obiect. V. margine, formă. Întunerecul se infiltra nesimțit în casă și lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. REBREANU, R. I 245. Figura ei, odată atîta de frumoasă, Învinețită-și pierde conturu-i grațios. MACEDONSKI, O. I 254. ◊ Fig. Tractoare grele, treceți ca ploile fecunde, Striviți trecutul negru sub pasul vostru dur, Nu numai în pămînturi cuțitul vă pătrunde, Ci taie-n viața noastră un luminos contur. DRAGOMIR, P. 42. ♦ Reprezentare. grafică a liniei sau suprafeței care mărginește un obiect. – Pl. și: (rar) conture (GALACTION, O. I 348, EMINESCU, N. 58).

CONTÚR s.n. Linie, suprafață care mărginește un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafețe. [Pl. -uri, -re. / < fr. contour, cf. it. contorno].

CONTÚR s. n. 1. linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, un obiect. 2. reprezentare grafică a unei astfel de linii. ◊ (pl.) curbe sinuoase. (< fr. contour)

CONTÚR ~uri n. Linie închisă care mărginește o suprafață sau un obiect. ~urile munților.Hartă de ~ hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul și bazinele de apă. /<fr. contour

contur n. 1. linie ce delimitează un corp; 2. fig. abia conture triste și umbre au rămas EM.

*contúr n., pl. -urĭ și e (fr. contour, d. it. contorno [supt infl. luĭ tour, turn], d. contornare, a contura. V. torn). Linie care delimitează un corp: în ainte de a picta, trebuĭe să facĭ conturu tablouluĭ. Formă: elegantele contururĭ ale căprioareĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contúr s. n., pl. contúruri

contúr s. n., pl. contúruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTÚR s. 1. v. profil. 2. v. formă.

CONTÚR s. v. circumferință, perimetru.

CONTUR s. 1. profil. (~ al unei piese.) 2. formă, (fig.) relief. (Capătă ~.)

contur s. v. CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.

Intrare: contur
contur1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contur
  • conturul
  • conturu‑
plural
  • contururi
  • contururile
genitiv-dativ singular
  • contur
  • conturului
plural
  • contururi
  • contururilor
vocativ singular
plural
contur2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contur
  • conturul
  • conturu‑
plural
  • conture
  • conturele
genitiv-dativ singular
  • contur
  • conturului
plural
  • conture
  • conturelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contur

  • 1. Linie închisă care mărginește o suprafață, prin extensiune, un corp, un obiect.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: circumferință perimetru 3 exemple
    exemple
    • Întunerecul se infiltra nesimțit în casă și lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. REBREANU, R. I 245.
      surse: DLRLC
    • Figura ei, odată atîta de frumoasă, Învinețită-și pierde conturu-i grațios. MACEDONSKI, O. I 254.
      surse: DLRLC
    • figurat Tractoare grele, treceți ca ploile fecunde, Striviți trecutul negru sub pasul vostru dur, Nu numai în pămînturi cuțitul vă pătrunde, Ci taie-n viața noastră un luminos contur. DRAGOMIR, P. 42.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: formă profil relief
    • 1.2. Hartă de contur = hartă geografică pe care sunt însemnate numai liniile care delimitează uscatul și bazinele de apă.
      surse: NODEX

etimologie: