2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci.

TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci.

tăbăcire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: tăbăci1] Prelucrare a pieii brute cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs moale, suplu, elastic și rezistent Si: argăsire, tăbăceală (1), tăbăcit1, (rar) tanaj, tanare, (reg) crușire, dubire, orgălire.

TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci; argăsire. Institutul va elabora de asemenea un procedeu tehnologic pentru tăbăcirea rapidă a pieilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2890.

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. A bate foarte tare pe cineva. – Din tabac2.

tăbăci2 vi [At: RETEGANUL, CH. I, 147 / Pzi: ~ăcesc / E: tabac2] (Reg) A fuma (cu pipa) Si: (reg) a pipa.

tăbăci1 vt [At: LB / Pzi: ~ăcesc / E: tabac1] 1 A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs moale, suplu, elastic și rezistent Si: a argăsi, (reg) a cruși, a dubi, a orgăli, a timări. 2 (Pop; fig) A snopi în bătăi.

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeț) A snopi în bătăi. – Din tabac2.

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul tananților, într-un produs care nu putrezește și care este moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură; a argăsi, a dubi. Meșteșugarii... tăbăcesc piei de vite mari pentru opinci. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 204. ◊ Fig. Un negustor, pe care-l tăbăciseră agoniseala și vîntul mării. GALACTION, O. I 77. Ce n-am pus, domnule? Ce să-ți mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tăbăcit gingiile. CARAGIALE, O. I 187. ♦ (Familiar) A zdrobi în bătăi, a snopi. Jupîn Moțatu spusese calfelor să mă tăbăcească bine, fără să mă omoare însă. STANCU, D. 341.

TĂBĂCÍ, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeț) A snopi în bătăi. – Din tabac2.

A TĂBĂCÍ ~ésc tranz. (piei de animale) 1) A trata cu tananți (pentru a da însușirile necesare); a dubi; a argăsi. 2) fig. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a toropi; a stâlci; a stropși; a făcălui. /Din tabac

tăbăcì v. 1. a prepara pieile cu acid tanic (spre a le face solide și impermeabile); 2. (ironic) a snopi în bătaie: lupii îndată îi (caprei) tăbăciră pielea PANN; 3. fam. a uza: și-a tăbăcit gingiile.

tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăbăcíre s. f., g.-d. art. tăbăcírii; pl. tăbăcíri

tăbăcíre s. f., g.-d. art. tăbăcírii; pl. tăbăcíri

tăbăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcésc, imperf. 3 sg. tăbăceá; conj. prez. 3 să tăbăceáscă

tăbăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcésc, imperf. 3 sg. tăbăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbăceáscă

tăbăci (conj. tăbăcească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂBĂCÍRE s. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) crușeală, crușire, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (~ pieilor.)

TĂBĂCIRE s. argăseală, argăsire, tăbăceală, tăbăcit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) crușeală, crușire, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubeală, dubire, dubit. (~ pieilor.)

arată toate definițiile

Intrare: tăbăcire
tăbăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcire
  • tăbăcirea
plural
  • tăbăciri
  • tăbăcirile
genitiv-dativ singular
  • tăbăciri
  • tăbăcirii
plural
  • tăbăciri
  • tăbăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăbăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăbăci
  • tăbăcire
  • tăbăcit
  • tăbăcitu‑
  • tăbăcind
  • tăbăcindu‑
singular plural
  • tăbăcește
  • tăbăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăbăcesc
(să)
  • tăbăcesc
  • tăbăceam
  • tăbăcii
  • tăbăcisem
a II-a (tu)
  • tăbăcești
(să)
  • tăbăcești
  • tăbăceai
  • tăbăciși
  • tăbăciseși
a III-a (el, ea)
  • tăbăcește
(să)
  • tăbăcească
  • tăbăcea
  • tăbăci
  • tăbăcise
plural I (noi)
  • tăbăcim
(să)
  • tăbăcim
  • tăbăceam
  • tăbăcirăm
  • tăbăciserăm
  • tăbăcisem
a II-a (voi)
  • tăbăciți
(să)
  • tăbăciți
  • tăbăceați
  • tăbăcirăți
  • tăbăciserăți
  • tăbăciseți
a III-a (ei, ele)
  • tăbăcesc
(să)
  • tăbăcească
  • tăbăceau
  • tăbăci
  • tăbăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăbăcire

etimologie:

  • vezi tăbăci
    surse: DEX '98 DEX '09

tăbăci

  • 1. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: argăsi cruși dubi 3 exemple
    exemple
    • Meșteșugarii... tăbăcesc piei de vite mari pentru opinci. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 204.
      surse: DLRLC
    • figurat Un negustor, pe care-l tăbăciseră agoniseala și vîntul mării. GALACTION, O. I 77.
      surse: DLRLC
    • figurat Ce n-am pus, domnule? Ce să-ți mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tăbăcit gingiile. CARAGIALE, O. I 187.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A bate foarte tare pe cineva.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bate snopi un exemplu
      exemple
      • Jupîn Moțatu spusese calfelor să mă tăbăcească bine, fără să mă omoare însă. STANCU, D. 341.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98