Definiția cu ID-ul 831085:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCIRE, tăbăciri, s. f. Acțiunea de a tăbăci și rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – V. tăbăci.