târtan² sm [At: ALECSANDRI, ap. CADE / V: (înv) tar~ / Pl: ~i / E: ger Untertan „supus” (cu referire la supușii austrieci)] (Reg) 1 (Dep) Evreu (4). 2 (Dep) Om gras. 3 (Dep) Persoană care nu crede în Dumnezeu. 4 (Euf) Drac (1). 5 Bărbat needucat și lipsit de gust.

târtan¹ sm [At: POLIZU / V: (reg) tar~, tăr~ / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 (Șîc ~alb) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe (Crambe tataria). 2 Planta Crambe maritima. 3 (Bot) Săricică (Salsola kali). 4 (Bot) Ciurlan-alb (Rapistrum perenne). 5 Planta Goniolimon besserianum.

TÂRTAN ~i m. 1) Plantă cu tulpină înaltă, puternic ramificată și cu frunze adânc zimțate. 2) pop. rar Copil mic care abia învață să meargă. /Orig. nec.

tartan³ sm vz târtan²

tartan² sm vz târtan¹

tărtan sm vz târtan¹

TÎRTAN, tîrtani, s. m. Plantă din familia cruciferelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe, cu frunzele acoperite cu peri aspri cînd sînt tinere; crește prin fînețe și pe colinele sterpe (Crambe tartarica). Dar vine și toamna de-i scarmănă ca vai de ei; și îi pustiește iarna ca pe tîrtanii din miriște. POPA, V. 135. Se desprindea din întinderea cîmpului... țelina suhaturilor, pe care putrezeau tîrtani răsuciți de vînt. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

tărtan m. plantă ce crește prin fânețe de pe coline aride (Crambe tatarica). [Planta e originară din Tataria].

tărtan m. nume dat în batjocură ovreilor: dau drumul tărtanilor să năvăliască în țară AL. [Nemț. (UN)TERTHAN, supus (austriac)].

tîrtán m. (cp. cu sîrb. trti, a freca, și cu bg. trŭtĭy da bĭegam, mă pun pe fugă, pin aluz. la rostogolirea acesteĭ plante pe cîmp). Mold. Munt. Cĭurlan.

tîrtán, -că s. (germ. unterthan, supus, fiind-că Jidaniĭ, pe cînd consuliĭ marilor puterĭ aveaŭ mare autoritate în țările româneștĭ, cînd îĭ luaĭ din scurt, strigaŭ: Oĭ veĭ! Oesterreichischer unterthan! (adică „supus austriac”). Românu, cu sarcazmu luĭ, tot auzindu-ĭ strigînd unterthan, a zis un Tîrtan. Cp. și cu podan și sudit). Iron. Epitet plin de dispreț la adresa Jidanuluĭ: măĭ Tîrtane!

târtan s. m., pl. târtani, art. târtanii

târtan s. m., pl. târtani

târtan s. m., pl. târtani

TÂRTAN s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

tîrtan s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.

tîrtan (-ni), s. m. – 1. Evreu. – 2. Plante (Salsola kali, Crambe tartarica). Germ. Untertan „persoană” (Philippide, Principii, 157; Borcea, 215), unde un a fost tratat ca art. indefinit, cf. omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine pînă în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă.

târtan, târtani s. m. 1. (înv., peior.) evreu. 2. (deț.) om corpolent și prost.