12 definiții pentru târnuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRNUIÁLĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. – Târnui + suf. -eală.

târnuia sf [At: POLIZU / P: ~nu~ia~ / V: (reg) ~năi~ / Pl: ~ieli, ~iele / E: târnui + -eală] (Pop) 1-3 Târnuire (1-3). 4 (Fig) Bătaie de cap Si: frământare.

TÂRNUIÁLĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. [Pr.: -nu-ia-] – Târnui + suf. -eală.

TÎRNUIÁLĂ, tîrnuieli, s. f. Tîrnuire.

tîrnîĭálă, dîrnîĭálă și tîrnuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tîrnîi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târnuiálă s. f., g.-d. art. târnuiélii; pl. târnuiéli

târnuiálă s. f., g.-d. art. târnuiélii; pl. târnuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRNUIÁLĂ s. v. bătaie, păruială.

TÎRNUIA s. tîrnuire, tîrnuit, (prin Munt.) tîrșuială, tîrșuit. (~ străzii.)

tîrnuia s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ.

Intrare: târnuială
târnuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnuia
  • târnuiala
plural
  • târnuieli
  • târnuielile
genitiv-dativ singular
  • târnuieli
  • târnuielii
plural
  • târnuieli
  • târnuielilor
vocativ singular
plural

târnuială

etimologie:

  • Târnui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09