opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

târgoveți vr [At: CONTEMPORANUL, IV, 390 / Pzi: ~țesc / E: târgoveț] (Îvr) 2 A-și însuși felul de viață sau de comportare al târgoveților (1-2). 3-4 A se face târgoveț (1-2).

TÂRGOVEȚ, -EAȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec.

TÂRGOVEȚ, -EAȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec.

târgoveț, ~eață smf [At: (cca 1514-1516) ap. D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i, ~e / E: slv тръговець] 1 Negustor (2). 2 (Fam; rar) Locuitor al unui târg (18) Si: citadin, orășean. 3 (Reg; lpl) Flori de grădină, nedefinite mai îndeaproape.

TÎRGOVEȚ, -EAȚĂ, tîrgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care locuiește într-un oraș; orășean, citadin. În împrejurimile orașului acestuia trist se găsesc colțuri de rai pe care tîrgoveții nu le cunosc. SADOVEANU, E. 119. Tîrgoveții din Roșiorii de Vede primiră vestea într-o seară. GALACTION, O. I 276. Ordonă să se ridice îndată mic și mare, ostași, tîrgoveți, săteni și să bată codrii ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. (Cu pronunțare regională) Prea mult supus nevestei cu gusturi și gură de tîrgovață mărginașă. C. PETRESCU, S. 184. ◊ (Adjectival) (Cu pronunțare regională) Un șoaric de la țară pre altul tîrgovăț, Ca pe-un vecin prieten, îl cheamă la ospăț. La CADE.

TÎRGOVEȚI, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. Vedeai că nu se tîrgovețise încă. CONTEMPORANUL, IV 390.

TÎRGOVEȚI, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. – Din tîrgoveț.

TÂRGOVEȚ ~i m. 1) Totalitate a târgoveților (dintr-o țară sau dintr-o localitate). 2) Mulțime de târgoveți. /<sl. trugovici

târgoveț m. locuitorul unui târg, orășean. [lay. TRŬGOVĬEȚĬ, negustor].

tîrgovéț, -eáță s., pl. ețĭ, ețe (vsl. trŭgovĭcĭ). Orășean, burghez: un tîrgoveț scurt și pîntecos (Sadov. VR. 1911, 4, 54). – În est și -văț, -veață, în nord -vață.

2) tîrgovețésc v. tr. Prefac în tîrgoveț, orășenesc: un țăran tîrgovețit.

Ortografice DOOM

târgoveț (înv., fam.) s. m., pl. târgoveți

târgoveț (rar) s. m., pl. târgoveți

târgoveț s. m., pl. târgoveți

tîrgoveț

târgoveț, -veață.

Sinonime

TÂRGOVEȚI vb. v. orășeniza, urbaniza.

TÂRGOVEȚ s. 1. (reg.) târgar. (~ii erau locuitorii unui târg.) 2. v. orășean.

TÂRGOVEȚ adj. v. orășenesc, urban.

tîrgoveț adj. v. ORĂȘENESC. URBAN.

TÎRGOVEȚ s. 1. (reg.) tîrgar. (~ii erau locuitorii unui tîrg.) 2. orășean, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pîrgar. (Țărani și ~i.)

tîrgoveți vb. v. ORĂȘENIZA. URBANIZA.

Intrare: târgoveți
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târgoveți
  • târgovețire
  • târgovețit
  • târgovețitu‑
  • târgovețind
  • târgovețindu‑
 singular plural
  • târgovețește
  • târgovețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târgovețesc
 (să)
  • târgovețesc
  • târgovețeam
  • târgoveții
  • târgovețisem
a II-a (tu)
  • târgovețești
 (să)
  • târgovețești
  • târgovețeai
  • târgovețiși
  • târgovețiseși
a III-a (el, ea)
  • târgovețește
 (să)
  • târgovețească
  • târgovețea
  • târgoveți
  • târgovețise
plural I (noi)
  • târgovețim
 (să)
  • târgovețim
  • târgovețeam
  • târgovețirăm
  • târgovețiserăm
  • târgovețisem
a II-a (voi)
  • târgovețiți
 (să)
  • târgovețiți
  • târgovețeați
  • târgovețirăți
  • târgovețiserăți
  • târgovețiseți
a III-a (ei, ele)
  • târgovețesc
 (să)
  • târgovețească
  • târgovețeau
  • târgovețiră
  • târgovețiseră
Intrare: târgoveț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târgoveț
  • târgovețul
  • târgovețu‑
plural
  • târgoveți
  • târgoveții
genitiv-dativ singular
  • târgoveț
  • târgovețului
plural
  • târgoveți
  • târgoveților
vocativ singular
  • târgovețule
  • târgovețe
plural
  • târgoveților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târgoveți, târgovețescverb

  • 1. rar A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. DLRLC
    sinonime: orășeniza urbaniza
    • format_quote Vedeai că nu se tîrgovețise încă. CONTEMPORANUL, IV 390. DLRLC
etimologie:
  • târgoveț DLRM

târgoveț, târgovețisubstantiv masculin
târgoveață, târgovețesubstantiv feminin

  • 1. familiar Persoană care locuiește într-un târg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: citadin orășean târgar
    • format_quote În împrejurimile orașului acestuia trist se găsesc colțuri de rai pe care tîrgoveții nu le cunosc. SADOVEANU, E. 119. DLRLC
    • format_quote Tîrgoveții din Roșiorii de Vede primiră vestea într-o seară. GALACTION, O. I 276. DLRLC
    • format_quote Ordonă să se ridice îndată mic și mare, ostași, tîrgoveți, săteni și să bată codrii ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Prea mult supus nevestei cu gusturi și gură de tîrgovață mărginașă. C. PETRESCU, S. 184. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival cu pronunțare regională Un șoaric de la țară pre altul tîrgovăț, Ca pe-un vecin prieten, îl cheamă la ospăț. La CADE. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.