11 definiții pentru citadin (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

citadín, ~ă [At: ALAS 14 II 1937, 5/1 / Pl: ~i, ~e / E: fr citadin, it cittadino] (Liv) 1 a Orășenesc. 2-3 smf, a (Persoană) care locuiește în oraș Si: orășean.

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino.

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj. (Franțuzism) De oraș. al orașului, orășenesc. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește în oraș; orășean.

CITADÍN, -Ă adj. De oraș, al orașului, orășenesc. // s.m. și f. Locuitor al unui oraș; orășean. [< it. cittadino].

CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino)

CITADÍN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. livr. Locuitor al unui oraș; orășean. /<fr. citadin, it. cittadino


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; adj. f., s. f. citadínă, pl. citadíne

citadín adj. m., s. m., pl. citadíni; f. sg. citadínă, pl. citadíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CITADÍN s. v. orășean, târgoveț.

citadin s. v. ORĂȘEAN. TÎRGOVEȚ.

Intrare: citadin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • citadin
  • citadinul
  • citadinu‑
plural
  • citadini
  • citadinii
genitiv-dativ singular
  • citadin
  • citadinului
plural
  • citadini
  • citadinilor
vocativ singular
  • citadinule
  • citadine
plural
  • citadinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

citadin, -ă (persoană) citadin citadină

etimologie: