2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târcăvit, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 120 / Pl: ~iți, ~e / E: târcăvi] (Reg; d. păr, blană) Tocit2 (6).

târcăvi vr [At: DL / Pzi: ~vesc / E: târcav] 1 (Reg; d. oameni) A cheli (1). 2 (Reg; d. păr, barbă) A se degrada (13). 3 (Reg; d. păr, barbă, blană) A se rări. 4 (Olt) A se pipernici.

țircăvit[1], a vz târcăvit

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

TÎRCĂVÍ, tîrcăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli, a pleșuvi; (despre barbă sau păr) a se scurta, a se roade, a se toci. Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. 2. Tranz. A roade, a toci. De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121.

TÂRCĂVÍ, târcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj.

tîrcăvésc v. intr. Vest. Devin tîrcav. V. refl. Mă pipernicesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRCĂVÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

tîrcăvi vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.

Intrare: târcăvit
târcăvit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcăvit
  • târcăvitul
  • târcăvitu‑
  • târcăvi
  • târcăvita
plural
  • târcăviți
  • târcăviții
  • târcăvite
  • târcăvitele
genitiv-dativ singular
  • târcăvit
  • târcăvitului
  • târcăvite
  • târcăvitei
plural
  • târcăviți
  • târcăviților
  • târcăvite
  • târcăvitelor
vocativ singular
plural
țircăvit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târcăvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târcăvi
  • târcăvire
  • târcăvit
  • târcăvitu‑
  • târcăvind
  • târcăvindu‑
singular plural
  • târcăvește
  • târcăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târcăvesc
(să)
  • târcăvesc
  • târcăveam
  • târcăvii
  • târcăvisem
a II-a (tu)
  • târcăvești
(să)
  • târcăvești
  • târcăveai
  • târcăviși
  • târcăviseși
a III-a (el, ea)
  • târcăvește
(să)
  • târcăvească
  • târcăvea
  • târcăvi
  • târcăvise
plural I (noi)
  • târcăvim
(să)
  • târcăvim
  • târcăveam
  • târcăvirăm
  • târcăviserăm
  • târcăvisem
a II-a (voi)
  • târcăviți
(să)
  • târcăviți
  • târcăveați
  • târcăvirăți
  • târcăviserăți
  • târcăviseți
a III-a (ei, ele)
  • târcăvesc
(să)
  • târcăvească
  • târcăveau
  • târcăvi
  • târcăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târcăvi regional

etimologie: