2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târâit1 sn [At: DLR / V: (reg) ~răit / Pl: (rar) ~uri / E: târâi1] 1-4 (Pop) Târâre (1-4). 5 (Îrg) Târât1 (5).

târâit2, ~ă [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: târâi1] 1-4 a (Pop) Târât2 (1-4). 5 sf (Pop; îlav) De-a ~a Târâș1 (1). 6 sm (Reg; mpl) Târlic (3).

TÂRÂÍ, tấrâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.

TÂRÂÍ, tấrâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) târî. ◊ Compus: (fam.) târâie-brâu s. m. = om care își pierde vremea degeaba, care nu face nimic; pierde-vară. – Cf. târî.

târâi1 [At: DLR / V: (îrg) ~răi (Pzi: tărăi, ~esc) / Pzi: tărâi, (îrg) esc) / E: târî + -i] 1-7 vt (Pop) A târî (2-3, 10-13, 21). 8-14 vr (Pop) A se târî (14-15, 18-20,23). 15 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi tărăgănat. 16 vt (Îvp; dep; îc) ~e-vătrai Ofițer din vechea armată sau poliție. 17 vt (Pop; îc) ~e-brâu Om care caută ceartă Si: arțăgos. 18 vt (Pop; îae) Om de nimic Si: golan, (pfm) pierde-vară, (reg) tărăblău. 19 vt (Pop; îae) Om sărac. 20 vt (Pop; îc) ~e-obială (sau obiele) Om nevoiaș. 21 vt (Pop; îae) Om zdrențăros. 22 vt (Pop; îae) Om buclucaș.

TÎRÎÍ, tî́rîi, vb. IV. 1. Tranz. A tîrî (1). Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. Apar... argații din ușa sub părete, Ei prind pe pag sălbateci și-l tîrîie de plete. COȘBUC, P. II 200. Capul grecului tăia Apoi trupu-i tîrîia. ALECSANDRI, P. P. 138. ◊ Fig. D-abia-și tîrîie bătrînețea. SEVASTOS, N. 317. Abia își tîrîie și el viața. ISPIRESCU, L. 12. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. Mihai izbutise să-l tîrîie pe Virgil Probotă, remorcat de mînecă. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. Refl. A tîrî (2). Mă tîrîi către vecinul meu. Nu mai mișca. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Ca rîma se tîrîi, lipit de pămînt. MIRONESCU, S. A. 120. Ai să te tîrîi în brînci după mine. CREANGĂ, P. 324. ♦ A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcîndu-și picioarele. Se tîrîie înapoi, ținîndu-se de perete. C. PETRESCU, C. V. 215. Abia tîrîindu-se, s-au pornit mai departe. SBIERA, P. 210. ◊ Fig. Un orologiu care în loc de-a îmbla-nainte, S-ar tîrîi-ndărăt. EMINESCU, O. IV 64. 3. Refl. A se tîrî (3). Se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249. Barba argintie A unchieșului străbun Se tîrîie pe cîmpie Ca o coadă de păun. ALECSANDRI, P. A. 187.

A SE TÂRÂÍ mă târâi intranz. v. A SE TÂRÎ. /<sl. trĕti

A TÂRÂÍ târâi tranz. v. A TÂRÎ.A-și ~ bătrânețile a suporta cu greu vârsta înaintată. Târâie-brâu om de nimic. /<sl. trĕti

tîrắsc, a -î́ (vest) și tî́rîĭ, a (est) v. tr. (var. din tiresc. Cp. cu vir). Vechĭ (tîrăsc). Tiresc. Azĭ. Trag pe jos, pe pămînt: guzganu abea tira o bucată de carne. Mișc cu greŭ: abea putea să-șĭ tirască picĭoarele de osteneală. Duc fără energie, fără demnitate: a-țĭ tîrî zilele, o vĭață păcătoasă. Duc cu mine, fac să mă urmeze: a tîrî cu tine o ceată de slugĭ. Fig. A tîrî pe cineva în noroĭ, a-l compromite, a-ĭ mînji numele. V. refl. Merg atingîndu-mĭ trupu de pămînt: șerpiĭ se tîrăsc, copiiĭ se tîrăsc deprinzîndu-se să umble. Merg (înaintez) cu greŭ: rănitu se tîrî pînă acasă, vaporu avariat se tîrî pînă la mal. Fig. Mă înjosesc peste măsură în fața celor marĭ: nu te tîrî! V. remorchez.

tîrîít m. (d. a tîrîi). Est. Pl. Papucĭ, tîrlicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târâí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 tấrâie, imperf. 3 sg. târâiá; conj. prez. 3 să tấrâie

târâí vb., ind. și conj. prez. 3 târâie, imperf. 3 sg. târâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÎRÎI vb. a tîrî, a tîrșîi, a trage, (reg.) a tăgîrța. (A ~ ceva după sine.)

Intrare: târâit
târâit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâit
  • târâitul
  • târâitu‑
  • târâi
  • târâita
plural
  • târâiți
  • târâiții
  • târâite
  • târâitele
genitiv-dativ singular
  • târâit
  • târâitului
  • târâite
  • târâitei
plural
  • târâiți
  • târâiților
  • târâite
  • târâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: târâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târâi
  • târâire
  • târâit
  • târâitu‑
  • târâind
  • târâindu‑
singular plural
  • târâie
  • târâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târâi
(să)
  • târâi
  • târâiam
  • târâii
  • târâisem
a II-a (tu)
  • târâi
(să)
  • târâi
  • târâiai
  • târâiși
  • târâiseși
a III-a (el, ea)
  • târâie
(să)
  • târâie
  • târâia
  • târâi
  • târâise
plural I (noi)
  • târâim
(să)
  • târâim
  • târâiam
  • târâirăm
  • târâiserăm
  • târâisem
a II-a (voi)
  • târâiți
(să)
  • târâiți
  • târâiați
  • târâirăți
  • târâiserăți
  • târâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târâie
(să)
  • târâie
  • târâiau
  • târâi
  • târâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târâi

  • 1. A (se) târî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târî attach_file 10 exemple
    exemple
    • Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123.
      surse: DLRLC
    • Apar... argații din ușa sub părete, Ei prind pe pag sălbateci și-l tîrîie de plete. COȘBUC, P. II 200.
      surse: DLRLC
    • Capul grecului tăia Apoi trupu-i tîrîia. ALECSANDRI, P. P. 138.
      surse: DLRLC
    • figurat D-abia-și tîrîie bătrînețea. SEVASTOS, N. 317.
      surse: DLRLC
    • figurat Abia își tîrîie și el viața. ISPIRESCU, L. 12.
      surse: DLRLC
    • Mă tîrîi către vecinul meu. Nu mai mișca. CAMIL PETRESCU, U. N. 374.
      surse: DLRLC
    • Ca rîma se tîrîi, lipit de pămînt. MIRONESCU, S. A. 120.
      surse: DLRLC
    • Ai să te tîrîi în brînci după mine. CREANGĂ, P. 324.
      surse: DLRLC
    • Se tîrîiau ațele și curgeau oghelele după dînșii. CREANGĂ, P. 249.
      surse: DLRLC
    • Barba argintie A unchieșului străbun Se tîrîie pe cîmpie Ca o coadă de păun. ALECSANDRI, P. A. 187.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A lua, a purta, a duce cu sine.
      exemple
      • Mihai izbutise să-l tîrîie pe Virgil Probotă, remorcat de mînecă. C. PETRESCU, Î. I 13.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A merge încet, a înainta cu greu, abia mișcându-și picioarele.
      exemple
      • Se tîrîie înapoi, ținîndu-se de perete. C. PETRESCU, C. V. 215.
        surse: DLRLC
      • Abia tîrîindu-se, s-au pornit mai departe. SBIERA, P. 210.
        surse: DLRLC
      • figurat Un orologiu care în loc de-a îmbla-nainte, S-ar tîrîi-ndărăt. EMINESCU, O. IV 64.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. târî
    surse: DEX '98 DEX '09