2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNJALĂ, tânjeli, s. f. Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊ Expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – Et. nec.

TÂNJALĂ, tânjeli, s. f. Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊ Expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – Et. nec.

tânja sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~auă, ~jea, ~jea~ / Pl: ~jeli, (reg) ~jele / E: vsl *таѫало cf pn cięźadło] 1 Proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite la jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari Si: (reg) tânjăl (1), tănjălar (1), tânjăloi, tănjălău, tâșlă. 2 (Pop; d. animale de tracțiune; îe) A se lăsa pe ~ A trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală (1)). 3 (Pfm; d. oameni; îae) A lucra încet, cu lene. 4 (Pfm; d. oameni; îae) A neglija lucrul. 5 (Pop; îe) A mâna pe ~ A mâna încet. 6 (Reg; îe) A pune umărul la ~ A se pune serios pe muncă. 7 (Reg; dep) Persoană înaltă și slabă. 8 (Reg) Tânjăluță. 9 (Reg) Parte a joagărului cu ajutorul căreia se pune în mișcare jugul cu ferăstrăul Si: (reg) iapă, mâtcă. 10 (Îrg) Unitate de măsură pentru terenuri agricole, echivalentă cu 28 de prăjini.

TÂNJALĂ ~eli f. Proțap (suplimentar) folosit pentru a uni jugul de uneltele agricole sau pentru a înjuga două perechi de boi. ◊ A se lăsa pe ~ a) a trage (cu greu și) foarte încet; b) a lucra încet, cu lene, fără tragere de inimă. [G.-D. tânjelii] /<sl. tenžalo

tânjală f. Mold. al doilea proțap legat de oiște când se înjugă patru boi: n-an pe tânjală CR. a se lăsa pe tânjală, a se da lenei: cată de nu te lăsă pe tânjală Cr. [Slav. *TẼJELI (cf. rus. TĬAJELĬ, tânjală)].

TINJEA[1] s. f. v. tînjală.

  1. Varianta nu este menționată la intrarea principală. — gall

TÎNJALĂ, tînjeli, s. f. Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală (plugul, grapa, tăvălugul etc.) sau pentru a transporta greutăți mari, pe care le tîrăște după sine. Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tînjală... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. Pune-oi boii la tînjală Și-oi scoate gunoiu-afară. SEVASTOS, C. 261. Dragă, hai de mă sărută, Că-ți dau boii de la rudă, Puică, hai ș-a doua oară, Că-ți dau și cei din tînjală. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 78. ◊ Expr. A mîna pe tînjală = a mîna încet. Dacă-i drumețul ros pe la cot... Mîn pe tînjală numai de-un zlot. ALECSANDRI, T. 46. A se lăsa pe tînjală = (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet sau de loc (sprijinindu-se pe tînjală); fig. (despre oameni) a slăbi ritmul în muncă, a neglija sau a amîna lucrul. Are grijă... să nu tragă unii boi, iar ceilalți «să se lase pe tînjală», adică să nu tragă de loc. PAMFILE, A. R. 51. S-a lăsat pe tînjală, și în trei ani, el, care era atît de expeditiv în alte daraveri, nu și-a putut trece nici un examen. VLAHUȚĂ, O. A. 455. – Pl. și: tînjele (MARIAN, Î. 537, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461).

tînjálă f., pl. e (vsl. tenžalo, d. tenžiti, a trage, a tîrî. V. potîng, stejesc, stînjinesc). Prăjina cu care se prelungește proțapu (de care se leagă pintr’o cîrceĭe) cînd vreĭ să’njugĭ maĭ mult de cît doĭ boĭ. Prăjina care, fiind înțepenită’n jug, servește la tîrît o căpiță, o grapă, un tăvăluc, un plug ș. a. Fig. A te lăsa pe tînjală, a te lenevi, a’ncepe să lucrezĭ maĭ alene. V. rudă 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tânja (proțap) s. f., g.-d. art. tânjelii; pl. tânjeli (și în: a se lăsa pe tânjală)

tânja s. f., g.-d. art. tânjelii; pl. tânjeli

tânja s. f., g.-d. art. tânjelii; pl. tânjeli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂNJA s. (TEHN.) (reg.) prigon, tânjel, (Mold.) tânjălău, tânjelar. (~ la car.)

TÂNJA s. v. iapă, oiște, proțap.

tînja s. v. IAPĂ. OIȘTE. PROȚAP.

TÎNJA s. (TEHN.) (reg.) prigon, tînjel, (Mold.) tînjălău, tînjelar. (~ la car.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tînjală (-jeli), s. f.1. Oiște de căruță care se adaugă cînd se folosește un alt atelaj sau pereche de boi. – 2. Oiște care unește jugul la povara trasă pe boroană. Sl. tęžalo (Cihac, II, 411; Ivănescu, BF, VI, 104). – Der. tînjelar, s. n. (oiște atașată); tînjeluță, s. f. (furca terminală a oiștei sau oiștea atașată).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TÎNJÁLĂ fam. act. < subst.; Tînjelești s. Cu schimb, părții finale: Tînjan (16 B III 238) sau < vb. a tînji.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se lăsa pe tânjeală[1] expr. a deveni leneș.

  1. corect: tânjală Octavian Mocanu
Intrare: tânjală
tânjală substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânja
  • tânjala
plural
  • tânjeli
  • tânjelile
genitiv-dativ singular
  • tânjeli
  • tânjelii
plural
  • tânjeli
  • tânjelilor
vocativ singular
plural
tinjeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinjea
  • tinjeala
plural
  • tinjeli
  • tinjelile
genitiv-dativ singular
  • tinjeli
  • tinjelii
plural
  • tinjeli
  • tinjelilor
vocativ singular
plural
tânjauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Tânjală
Tânjală nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tânjală
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tânja, tânjelisubstantiv feminin

  • 1. Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tînjală... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. DLRLC
    • format_quote Pune-oi boii la tînjală Și-oi scoate gunoiu-afară. SEVASTOS, C. 261. DLRLC
    • format_quote Dragă, hai de mă sărută, Că-ți dau boii de la rudă, Puică, hai ș-a doua oară, Că-ți dau și cei din tînjală. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 78. DLRLC
    • chat_bubble A mâna pe tânjală = a mâna încet. DLRC
      • format_quote Dacă-i drumețul ros pe la cot... Mîn pe tînjală numai de-un zlot. ALECSANDRI, T. 46. DLRC
    • chat_bubble A se lăsa pe tânjală = (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Are grijă... să nu tragă unii boi, iar ceilalți «să se lase pe tînjală», adică să nu tragă de loc. PAMFILE, A. R. 51. DLRLC
    • chat_bubble A se lăsa pe tânjală = (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a lăsat pe tînjală, și în trei ani, el, care era atît de expeditiv în alte daraveri, nu și-a putut trece nici un examen. VLAHUȚĂ, O. A. 455. DLRLC
  • comentariu Plural și: tânjele. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.