9 definiții pentru „surveni”   conjugări

SURVENÍ, pers. 3 survíne, vb. IV. Intranz. A avea loc (inopinat), a se produce, a se petrece, a se întâmpla (pe neașteptate sau pe negândite). – Din fr. survenir.

SURVENÍ, pers. 3 survíne, vb. IV. Intranz. A avea loc (inopinat), a se produce, a se petrece, a se întâmpla (pe neașteptate sau pe negândite). – Din fr. survenir.

SURVENÍ, survín, vb. IV. Intranz. A avea loc, a se întîmpla, a se produce (pe neașteptate sau pe negîndite). Dacă nu survine vreo complicație... în două săptămîni e zdravăn ca mine și ca dumneata. C. PETRESCU, C. V. 206.

survení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. survíne, imperf. 3 sg. surveneá; conj. prez. 3 să survínă; ger. survenínd

survení vb., ind. prez. 3 sg. survíne, imperf. 3 sg. surveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. survínă; ger. survenínd

SURVENÍ vb. 1. v. întâmpla. 2. v. produce. 3. a se întâmpla, a se produce, a veni. (Seismul a ~ pe neașteptate.)

SURVENÍ vb. IV. intr. A se întâmpla pe neașteptate. ♦ A avea loc, a se petrece între timp. [P.i. survín. / < fr. survenir].

SURVENÍ vb. intr. a se întâmpla pe neașteptate. ◊ a avea loc, a se petrece între timp. (< fr. survenir)

A SURVENÍ pers. 3 survíne intranz. A se produce între timp și pe neașteptate; a interveni. /<fr. survenir