8 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru; cenușiu; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenușie sau vânătă, care prezintă o mare rezistență și pretenții reduse de hrană. 2. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat, tulbure; fig. posomorât, mohorât. 3. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. ♦ Fig. (Rar) Bătrân, străvechi; îndepărtat. – Din bg., sb. sur.

sur, [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: ns cf bg сур, srb sur] 1 a (D. culori) Intermediar între alb și negru Si: cenușiu (1), fumuriu (1), gri (1), (rar) prăfuriu, (pop) șoreciu, (reg) fumur (1), siv, (înv) plumbiu, sângepiu, (trî) bozafer Vz sein. 2 sn Culoare intermediară între alb și negru Si: cenușiu (2), fumuriu (2), gri (2). 3 a (D. obiecte, d. părul, blana animalelor, penele păsărilor etc.) Care are culoarea sură (1) Si: cenușiu (1), gri (1), (pop) fumuriu (1), șoreciu, (reg) fumur, siv, saran, (înv) plumbiu, sângepiu, (trî) bozafer Vz sein. 4 a (Îs) Mere ~ Soiuri de mere a căror coajă este sură (2). 5 sfa (Reg) Icter. 6-7 smf, a (Animal sau pasăre) care are pielea, părul, blana sau penele sure (2) Si: cenușiu, (reg) suran. 8 smf Cal sau iapă cu părul sur (2). 9 s (Ban; Trs) Bou sau măgar su părul sur (3) ori găină cu pene sure. 10 a (Pop; d. părul oamenilor) Cărunt (1). 11 a (Îe) A scoate (cuiva) peri ~i (în cap) A scoate cuiva peri albi. 12 a (D. oameni, d. capul ori tâmplele lor) Care are părul, barba sau mustățile cărunte Si: cărunt (1). 13 a (Fig) Străvechi (1). 14 a Argintiu (1). 15 a (Mai ales d. lumină, fenomene meteorologice, momente ale zilei) Lipsit de strălucire, de lumină Si: întunecat Vz încețoșat, tulbure. 16 a (Pex) Deprimant. 17 a Care nu se remarcă în nici un fel Si: șters. 18 a Lipsit de atractivitate Si: anost (3), fad. 19 sfa (Reg) Dans popular. 20 sfa Melodia după care se execută sura (19).

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru; cenușiu; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). ♦ Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenușie sau vânătă, care prezintă o mare rezistență și pretenții reduse de hrană. 2. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat, tulbure; Fig. posomorât, mohorât. 3. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. ♦ Fig. (Rar) Bătrân, străvechi; îndepărtat. – Din bg., scr. sur.

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. (Despre părul sau lîna animalelor) De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru (v. cenușiu); (despre animale și păsări) care are părul, lîna, penele de această culoare. Au dat năvală doi dulăi suri cu căpăținele negre. SADOVEANU, N. F. 38. Miei albi fugeau către izvor Și grauri suri zburau în cete. COȘBUC, P. I 176. Un taur mare cu părul sur. RETEGANUL, P. IV 41. Cucule, pasăre sură, Ce tot cînți la noi pe șură? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 122. ◊ (În contexte figurate) Pe unde Jiul, spumegînd, Își spală coama sură. FRUNZĂ, Z. 30. ♦ (Substantivat) Nume dat unui cal cu părul de culoare intermediară între alb și negru. Pe poarta deschisă, Bîscoveanul trecu în goană pe surul lui costeliv, dar vînos, și se topi în ninsoarea care cădea moale. CAMIL PETRESCU, O. I 9. Surul lui se lăsa ușor pe picioarele dinapoi, ca să lunece în vîlcea printre răchite. id. O. II 143. 2. (Despre stofe, haine) Făcut din lînă sură (1) sau vopsit în această culoare. Îmbrăcămintea sură a oștenilor moldoveni părea întuneric de peșteră între zare și luciul apei. SADOVEANU, N. P. 335. Cei trei văcari, sub niște căciuli uriașe, cu fundul lat, cu sumanele sure aruncate numai pe umăr, ședeau rezemați în ghioagele lor. BART, S. M. 82. Contoșul domnului, sur și lung, cu ceaprazuri de fir, e deschis la piept. ODOBESCU, S. A. 113. 3. (Despre munți) De culoarea cenușie a stîncilor; (despre drumuri) de culoarea mohorîtă a pulberei care le acoperă. Luna-și pierde prin păduri Tainica văpaie... Doarme între munții suri Vechea Borșa-Baie. DEȘLIU, M. 11, De o parte și de alta a drumului sur se înălțau două spinări ușoare de colnic. SADOVEANU, O. I 369. Mă întorc cu fața spre creasta sură. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. 4. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; încețoșat; tulbure; fig. posomorît, mohorît. Rațele sălbatice treceau în triunghi pe deasupra în văzduhul sur și tăios. DUMITRIU, N. 289. Afară plouă lin din cerul sur. SADOVEANU, O. III 241. Bolta sură ca cenușa, Codrii vinețidorm adînc. TOPÎRCEANU, B. 16. Sură-i sara cea de toamnă. EMINESCU, O. I 83. 5. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. Nu vă uitați că rar mi-i părul Și sur ca sara cea de toamnă. BENIUC, V. 148. Era un bătrîn frumos, falnic, ras proaspăt, cu mustețile sure, răsucite. BART, S. M. 45. Pe prispă o babă bătrînă și zbîrcită, culcată pe un cojoc vechi, sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase. EMINESCU, N. 19. Nu căuta că-s sur, îs verde încă. ALECSANDRI, T. I 68. ♦ Fig. Bătrînicios, șters; searbăd. Moșnegii din Alăutești își aminteau de înfățișarea-i sură, de ochii lui ce iscodeau tăios. GALACTION, O. I 43. ♦ Fig. Vechi, bătrîn. Rîul sfînt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44.

SUR- Element prim de compunere savantă cu semnificația „super”, „supra”, „peste”, „deasupra”, „în exces”. [< fr. sur-].

SUR- pref. „superior”, „în exces”, „neașteptat”. (< fr. sur-)

SUR2 ~i m. mai ales art. Cal cu părul de culoare cenușie. /<bulg., sb. sur

SUR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este de culoare intermediară între alb și negru; de culoarea cenușii; cenușiu; gri. Costum ~. Pasăre ~ă. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; înnorat; noros. 3) (despre păr) Care este încărunțit; cărunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe în păr; cărunt. /<bulg., sb. sur

sur a. Mold. 1. cenușiu: lupi suri ies după pradă AL.; 2. se zice de un cal cu părul amestecat negru cu alb sau argintiu; 3. cărunt: sunt cu capul sur Al.; 4. fig.4 străvechiu: vremi apuse, sure Em. [Serb. sur].

2. sur, -ă adj. (dacă e cuv. străvechĭ, d. lat. syrus, sirian, de unde ar veni și bg. sîrb. sur, a. î. Cp. cu vînăt, „venețian”, și it. turchino, albastru, adică „turcesc”. V. turchez). Cenușiŭ, vorbind despre păr: păr sur, om sur (cărunt, albit pe jumătate), lînă sură, cal sur (cu păru cenușiŭ pătat, care la bătrîneță se face alb). V. ser și sîngeap 2.

PIETROȘÉL, pietroșei, s. m. 1. Numele mai multor pești: a) pește mic de culoare cafeniu-închis pe spate și galbenă pe burtă (Umbra krameri); b) porcușor. 2. Nume dat mai multor păsări migratoare care trăiesc între stânci și prin locuri pietroase. ◊ Compus: Pietroșel-sur = pasăre mică, cenușie pe spate și galbenă-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietroșel-cănepiu = cânepar. – Pietros + suf. -el.

PLÓȘNIȚĂ, ploșnițe, s. f. Insectă parazită, de culoare roșie, cu corpul turtit și cu miros urât caracteristic, care trăiește prin crăpăturile pereților sau ale mobilelor și se hrănește cu sângele omului; păduche-de-lemn, stelniță, polușcă (Cimex lectularius). ◊ Compuse: ploșniță-de-pom = numele a două insecte de culoare măslinie pe spate, cu antenele în dungi negre și galbene, care trăiesc pe fragi, pe zmeură, pe căpșuni etc. (Pentatoma baccarum și Dolycoris baccarum); ploșniță-de-grădină = insectă de culoare albăstruie, cu miros usturător, foarte dăunătoare legumelor (Sirachia oleracea); ploșniță-sură = insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus); ploșniță-de-apă = a) insectă care înoată pe spate la suprafața apei și care are un ac otrăvitor (Notonecta glanea); b) răcușor; c) cornățar; ploșniță-de-câmp = insectă parazită verzuie pe spate, castanie pe aripi și roșiatică pe burtă, care trăiește pe fructe și pe legume (Palomena prasina); ploșnița-verzei = insectă dăunătoare, de circa 8 mm lungime, roșie cu pete negre, care atacă varza și conopida (Euryderma ornata).Cf. ceh. ploščica.

șur i [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 189 / E: fo] (Reg; pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zgomotul produs de curgerea apei.

PIETROȘÉL, pietroșei, s. m. 1. Nume dat mai multor pești: a) pește mic de culoare cafeniu-închis pe spate și galbenă pe burtă (Umbra krameri); b) porcușor. 2. Nume dat mai multor păsări migratoare care trăiesc între stânci și prin locuri pietroase. ◊ Pietroșel sur = pasăre mică, cenușie pe spate și galbenă-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietroșel cânepiu = cânepar. – Pietros + suf. -el.

PIETROȘÉL, pietroșei, s. m. 1. Pește mic de culoare cafenie-închisă, acoperit cu solzi și pe cap; trăiește în bălțile de pe lîngă Dunăre (Umbra Krameri). 2. (Iht.) Porcușor. 3. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare, care trăiesc între stînci și în locuri pietroase. (Și în forma petroșel) De se preumbla numai prin codri... sfranciocii, petroșeii și sfredelușii... îl întîmpinau. ODOBESCU, S. M 181. ◊ Compuse: pietroșel-sur = pasăre mică, cenușie pe spate și galbenă-ruginie pe piept (Oenanihe oenanthe); pietroșel-cînepiu = cînepar.- Variantă: petroșél s. m.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sur adj. m., pl. suri; f. sură, pl. sure

sur adj. m., pl. suri; f. sg. súră, pl. súre

!pietroșel-sur (pasăre) (pie-tro-) s. m., pl. pietroșei-suri, art. pietroșeii-suri

!ploșniță-su (insectă) s. f., g.-d. art. ploșniței-sure; pl. ploșnițe-sure

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUR adj. 1. v. cenușiu. 2. întunecat, mohorât, sumbru, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 3. v. cărunt. 4. vânăt. (Cal ~.) 5. încețoșat, neclar, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.)

SUR adj. 1. cenușiu, fumuriu, gri, plumburiu, (rar) prăfuriu, (pop.) sein, șoreciu, (reg.) siv, (Munt.) fumur, (înv.) plumbiu, sîngepiu, (turcism înv.) bozafer. (De culoare ~.) 2. întunecat, mohorît, sumbru, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 3. cărunt, (pop.) înspicat, (reg.) sein, siv, (prin Olt. și Munt.) spicat, (fig.) nins. (Om cu părul ~.) 4. vînăt. (Cal ~.) 5. încețoșat, neclar, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh ~.)

PIETROAICĂ-SÚRĂ s. v. pietrar.

PLOȘNIȚĂ-SÚRĂ s. v. ploșniță-de-câmp.

ploșniță-su s. v. PLOȘNIȚĂ-DE-CÎMP.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sur (-ră), adj. Gri. Sl., cf. bg., sb., cr. sur, rus. ser (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 380; Conev 97). După Tiktin, din lat. syrus „sirian”, legat de it. soro, fr. saure; dar nu este sigur că cuvintele it. și fr. au această origine și nici nu se cunoaște o culoare gri specifică Siriei. Der. suraia, s. f. (nume de vacă); suran, s. m. (nume de bou); suriu, adj. (gri, cenușiu, încărunțit, înspicat); surchea, s. f. (nume de animal), din mag. szürke „gri” (Ruffini 101); suri, vb. (a colora în gri); surilă, s. m. (nume de bou); însuri, vb. (a încărunți).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șur! interj. (reg.; pronunțat cu „r” prelungit) cuvânt care redă zgomotul produs de curgerea apei.

tambour sur cadre (cuv. fr.) tamburină.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SUR adj. 1. Suru fam. 2. Sur/a, -aia, -ani, ss.; coincidențe: dac. Surus b. și Sura f. (OR I 586).

ESCH-SUR-ALZETTE [es sür alzét], oraș în Luxemburg, în apropierea graniței cu Franța; 83 mii loc. (1991, cu suburbiile). Principalul centru industrial al țării. Expl. de min. de fier și cărbune. Siderurgie (oțelării); îngrășăminte chimice; fabrică de ciment.

NEUILLY-SUR-SEINE [nöi sür sen] oraș în Franța (Île-de-France), în conurbația Parisului, situat la NV de acesta, pe dr. fl. Sena, la marginea de N a pădurii Bois de Boulogne, în prelungirea de NV a bulevardului Champs Élysées; 66,1 mii loc. (1991). Ind. metalurgică, constr. de automobile, electronică și electrotehnică, chimică, a parfumeriei; centru cinematografic. – Tratatul de la ~, unul dintre tratatele sistemului de la Versailles, semnat la 27 nov. 1919 între puterile Antantei și Bulgaria, prin care se reconfirmă frontiera româno-bulgară stabilită prin Tratatul de Pace de la București, din 10 aug. 1913 și se sancționează unele schimbări teritoriale în favoarea Iugoslaviei și Greciei. A stabilit cuantumul reparațiilor de război datorate de Bulgaria.

ORADOUR-SUR-GLANE [oradú:r sür glan], localitate în Franța central-vestică (Limousin), la 23 km NV de Limoges; c. 2 mii loc. Distrusă de trupele S.S. la 10 iun. 1944, iar populația (642 locuitori) masacrată în întregime, ca represalii pentru atacurile partizanilor.

ROQUEFORT-SUR-SOULZON [rokfór-sür-sulzõ], localit. în S Franței (departamentul Aveyron), celebră pentru brânza R., din lapte de oaie, după o rețetă originală.

ȘUR cf. subst. șură. 1. Șurverde 1658 (Tec I). 2. Șurea (16 B III 81). 3. + -in; Șurin D., mold. (Sd XXII); -escul, D. (Sur X). 4. Cf. Șurlin Ștan (AO VI 426) sau din altă temă.

Intrare: Sur
nume propriu (I3)
  • Sur
Intrare: sur (adj.)
sur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sur
  • surul
  • suru‑
  • su
  • sura
plural
  • suri
  • surii
  • sure
  • surele
genitiv-dativ singular
  • sur
  • surului
  • sure
  • surei
plural
  • suri
  • surilor
  • sure
  • surelor
vocativ singular
plural
Intrare: sur (pref.)
prefix (I7-P)
Surse flexiune: DOR
  • sur
Intrare: pietroaică-sură
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietroaică-su
  • pietroaica-su
plural
genitiv-dativ singular
  • pietroaice-sure
  • pietroaicei-sure
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pietroșel-sur
pietroșel-sur substantiv masculin
  • silabație: pie-tro- info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietroșel-sur
  • pietroșelul-sur
plural
  • pietroșei-suri
  • pietroșeii-suri
genitiv-dativ singular
  • pietroșel-sur
  • pietroșelului-sur
plural
  • pietroșei-suri
  • pietroșeilor-suri
vocativ singular
plural
Intrare: ploșniță-sură
ploșniță-sură substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploșniță-su
  • ploșnița-su
plural
  • ploșnițe-sure
  • ploșnițele-sure
genitiv-dativ singular
  • ploșnițe-sure
  • ploșniței-sure
plural
  • ploșnițe-sure
  • ploșnițelor-sure
vocativ singular
plural
Intrare: șur
șur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Șur
nume propriu (I3)
  • Șur
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sur, suadjectiv

  • 1. De o culoare intermediară între alb și negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb și negru; (despre animale și păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenușie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cenușiu gri diminutive: surișor
    • format_quote Au dat năvală doi dulăi suri cu căpăținele negre. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
    • format_quote Miei albi fugeau către izvor Și grauri suri zburau în cete. COȘBUC, P. I 176. DLRLC
    • format_quote Un taur mare cu părul sur. RETEGANUL, P. IV 41. DLRLC
    • format_quote Cucule, pasăre sură, Ce tot cînți la noi pe șură? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 122. DLRLC
    • format_quote figurat Pe unde Jiul, spumegînd, Își spală coama sură. FRUNZĂ, Z. 30. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat masculin Nume dat unui cal cu părul sur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe poarta deschisă, Bîscoveanul trecu în goană pe surul lui costeliv, dar vînos, și se topi în ninsoarea care cădea moale. CAMIL PETRESCU, O. I 9. DLRLC
      • format_quote Surul lui se lăsa ușor pe picioarele dinapoi, ca să lunece în vîlcea printre răchite. CAMIL PETRESCU, O. II 143. DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat feminin Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenușie sau vânătă, care prezintă o mare rezistență și pretenții reduse de hrană. DEX '09 DEX '98
    • 1.3. (Despre stofe, haine) Făcut din lână sură sau vopsit în această culoare. DLRLC
      • format_quote Îmbrăcămintea sură a oștenilor moldoveni părea întuneric de peșteră între zare și luciul apei. SADOVEANU, N. P. 335. DLRLC
      • format_quote Cei trei văcari, sub niște căciuli uriașe, cu fundul lat, cu sumanele sure aruncate numai pe umăr, ședeau rezemați în ghioagele lor. BART, S. M. 82. DLRLC
      • format_quote Contoșul domnului, sur și lung, cu ceaprazuri de fir, e deschis la piept. ODOBESCU, S. A. 113. DLRLC
  • 2. (Despre munți) De culoarea cenușie a stâncilor; (despre drumuri) de culoarea mohorâtă a pulberii care le acoperă. DLRLC
    • format_quote Luna-și pierde prin păduri Tainica văpaie... Doarme între munții suri Vechea Borșa-Baie. DEȘLIU, M. 11, DLRLC
    • format_quote De o parte și de alta a drumului sur se înălțau două spinări ușoare de colnic. SADOVEANU, O. I 369. DLRLC
    • format_quote Mă întorc cu fața spre creasta sură. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. DLRLC
  • 3. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rațele sălbatice treceau în triunghi pe deasupra în văzduhul sur și tăios. DUMITRIU, N. 289. DLRLC
    • format_quote Bolta sură ca cenușa, Codrii vineți – dorm adînc. TOPÎRCEANU, B. 16. DLRLC
    • 3.1. figurat Mohorât, posomorât. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Afară plouă lin din cerul sur. SADOVEANU, O. III 241. DLRLC
      • format_quote Sură-i sara cea de toamnă. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
  • 4. Despre părul oamenilor, prin extensiune despre oameni: cărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cărunt
    • format_quote Nu vă uitați că rar mi-i părul Și sur ca sara cea de toamnă. BENIUC, V. 148. DLRLC
    • format_quote Era un bătrîn frumos, falnic, ras proaspăt, cu mustețile sure, răsucite. BART, S. M. 45. DLRLC
    • format_quote Pe prispă o babă bătrînă și zbîrcită, culcată pe un cojoc vechi, sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase. EMINESCU, N. 19. DLRLC
    • format_quote Nu căuta că-s sur, îs verde încă. ALECSANDRI, T. I 68. DLRLC
    • 4.1. figurat Bătrânicios, searbăd, șters. DLRLC
      • format_quote Moșnegii din Alăutești își aminteau de înfățișarea-i sură, de ochii lui ce iscodeau tăios. GALACTION, O. I 43. DLRLC
    • 4.2. figurat rar Bătrân, străvechi, îndepărtat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Rîul sfînt ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure. EMINESCU, O. I 44. DLRLC
etimologie:

surprefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „super”, „supra”, „peste”, „deasupra”, „în exces”. DN
etimologie:

pietroaică-surăsubstantiv feminin

pietroșel-sur, pietroșei-surisubstantiv masculin

  • 1. Pasăre mică, cenușie pe spate și galbenă-ruginie pe piept (Oenanthe oenanthe). DEX '09 DLRLC
    sinonime: pietrar

ploșniță-sură, ploșnițe-suresubstantiv feminin

  • 1. Insectă de culoarea bronzului, cu aripi înguste și cu capul în formă de cub, care împrăștie un miros aromatic (Syromastes marginatus). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.