13 definiții pentru suprima

SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer.

SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer.

SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară (legi, drepturi, libertăți, obiceiuri); a înlătura, a elimina. Sonia Viișoreanu vorbea repede, cu un imperceptibil accent peltic, pe care nu izbutise să-l suprime definitiv cursurile laborioase ale «Conservatorului de artă dramatică și declamațiuni». C. PETRESCU, C. V. 206. ♦ (Rar) A omorî, a extermina. 2. A desființa (posturi, locuri). Chiar azi am vorbit cu patronul. Ai auzit cum zbiera ? El vrea să suprime locuri, nu să mai facă angajamente. C. PETRESCU, C. V. 133. Cu regret trebuie să te anunț că postul dumitale are să fie suprimat pe ziua de 1 aprilie. CARAGIALE, M. 226. ♦ (Impropriu, complementul indică o persoană) A scoate din funcție, a pune în disponibilitate. Ce stai așa pe gînduri ?Eu ? pe gînduri ? – Nu cumva te-a suprimat și pe dumneata ? CARAGIALE, M. 224. ♦ (Cu privire la publicații periodice) A interzice apariția. Se întreprinse publicarea unei foi literare... dar... ideile noastre nu erau gustate de un guvern care... luînd drept pretext o nevinovată poveste, sub cuvînt că atacăm religiunea, suprimă foaia. NEGRUZZI, S. I 335. 3. A înlătura (ceva), a renunța (la ceva); a șterge, a elimina. Suprimase cafeaua cu lapte, chiflele cu unt, dejunul copios, iar dimineața o deschidea cu un sfert de oră de gimnastică. C. PETRESCU, C. V. 142. ◊ Refl. pas. S-a sculat odată din pat; i s-au suprimat brusc doctoriile. CARAGIALE, O. VII 88.

suprimá (a ~) (su-pri-) vb., ind. prez. 3 suprímă

suprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. suprím

SUPRIMÁ vb. 1. v. anula. 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 3. v. abroga. 4. v. aboli. 5. v. lichida. 6. v. înlătura. 7. a interzice, a suspenda. (A ~ revista.) 8. v. desființa. 9. v. omorî.

SUPRIMÁ vb. I. tr. 1. A interzice; a nimici; a înlătura. ♦ A face să dispară. ♦ (Fam.) A omorî, a ucide; a extermina. 2. A da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. A renunța (la ceva); a elimina. [P.i. suprím. / < fr. supprimer, cf. lat. supprimere].

SUPRIMÁ vb. tr. 1. a interzice; a nimici; a înlătura. ◊ a face să dispară. ◊ (fam.) a ucide; a extermina. 2. a da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. a renunța (la ceva); a elimina. (< fr. supprimer, lat. supprimere)

A SUPRIMÁ suprím tranz. 1) (posturi, drepturi, legi) A face să nu mai existe; a face să nu mai aibă efect legal; a lichida; a elimina. 2) (alimente, mărfuri etc.) A scoate din întrebuințare. 3) (cuvinte, pasaje de text) A face să nu mai figureze; a scoate. 4) (publicații) A împiedica să apară sau a face să înceteze de a mai apărea. ~ un articol. ~ o revistă. [Sil. su-pri-] /<fr. supprimer, lat. supprimere

suprimà v. 1. a desființa: a suprima un impozit, un ziar; 2. a face să dispară: a suprima un act; 3. a trece sub tăcere: a suprima sfârșitul discursului.

*suprím, a -á v. tr. (fr. supprimer, d. lat supprimere. V. comprim). Desființez: a suprima un bir, un ziar, o funcțiune. Șterg, înlătur, eliminez: a suprima niște versurĭ. Fig. Fam. Ucid: anarhiștiĭ aŭ suprimat mulțĭ oamenĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SUPRIMÁ vb. 1. a anula, a elimina, a înlătura, a scoate, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a elimina, a înlătura, a scoate, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 3. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.) 4. (JUR.) a aboli, a desființa, (pop.) a ștérge. (Sclavia a fost ~.) 5. a desființa, a lichida, a stîrpi. (~ abuzurile.) 6. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A ~ cauza răului.) 7. a interzice, a suspenda. (A ~ revista.) 8. a desființa. (A ~ un post.) 9. a asasina, a omorî, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpúne, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a piérde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.)

SUBLATA CAUSA, TOLLITUR EFFECTUS (lat.) dacă se suprimă cauza, dispare efectul – Adagiu din dreptul roman. Efectele juridice dispar o dată cu dispariția cauzei care le-a generat. În sens mai larg, nu există cauză fără efect.

Intrare: suprima
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) suprima suprimare suprimat suprimând singular plural
supri suprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) suprim (să) suprim suprimam suprimai suprimasem
a II-a (tu) suprimi (să) suprimi suprimai suprimași suprimaseși
a III-a (el, ea) supri (să) suprime suprima suprimă suprimase
plural I (noi) suprimăm (să) suprimăm suprimam suprimarăm suprimaserăm, suprimasem*
a II-a (voi) suprimați (să) suprimați suprimați suprimarăți suprimaserăți, suprimaseți*
a III-a (ei, ele) supri (să) suprime suprimau suprima suprimaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)