2 intrări
37 de definiții

Explicative DEX

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumeți vb. IV] – Din semeț.

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumeți vb. IV] – Din semeț.

SUMETE, sumet, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

SUMETE, sumet, vb. III. 1. Tranz. și refl. A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. 2. Tranz. A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus. – Lat. summittere.

SUMEȚI vb. IV v. semeți.

SUMEȚI vb. IV v. semeți.

SUMEȚI vb. IV v. semeți.

sămeți v vz semeți

semeți [At: (sec. XVII) CAT. MAN. I, 383 / V: (pop) sum~ (Pzi: sumeț), (înv) săm~, sim~ / Pzi: ~țesc / E: semeț] 1 vr A avea încredere exagerată în calitățile proprii Si: a se crede, a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngâmfa, a se lăuda, a se trufi1, (rar) a se marțafoi2, (îvp) a se mări, a se mândri, (pop) a se încrede, a se păuni (1), (înv) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, a se trufăși, (reg) a se bârzoi, a se făloși, a se marghioli, a se născocorî (1), a se sfătoși, (fam) a se furlandisi, a se înfoia, (arg) a se șucări. 2 vr (Pex) A deveni lipsit de respect, de rușine Si: a se obrăznici (1), (rar) a se întinde, (reg) a se lăina. 3 vr (Asr) A îndrăzni. 4 vt (Înv; îf simeți) A încuraja. 5 vt (Înv) A se baza (2). 6 vr (Îvp) A se răzvrăti.

simeți v vz semeți

sumeta v vz sumete

sumete [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ta, (îvr) ~ti / Pzi: sumet / E: ml summittere] 1-2 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte, sau ale unor părți ale acestora, de obicei mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc. pentru a nu se uda, a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a (se) sufleca (1-2), (reg) a (se) sumeca (1-2), a (se) sumeteca (1-2), a supune (12). 3 vt (Rar; pan; c. i. mustățile oamenilor) A răsuci. 4 vt (C. i. obiecte sau părți ale lor, de obicei margini care atârnă sau care s-au lăsat în jos) A ridica, a trage, a fixa mai sus Si: a prinde. 5 vt (Rar; c. i. fân, paie etc.) A ridica (și a căra) cu furca. 6 vr (Olt; fig) A se lua repede după cineva. 7 vr (Fig; reg) A se încumeta.

sumeți2 v vz sumete

sumeți1 v vz semeți

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mîndri, a se lăuda, a-și da importanță; (depreciativ) a se fuduli, a se îngîmfa, a deveni trufaș. D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. 2. A îndrăzni, a prinde curaj; a căpăta încredere. Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. – Variantă: (regional) sumeți (STANCU, D. 39, C. PETRESCU, C. V. 154, ODOBESCU, S. I 82) vb. IV.

SUMETE, sumet, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la părți ale îmbrăcămintei, mai ales cu privire la mîneci) A sufleca. Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45. Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198. Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flămînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162. ◊ Fig. Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522. ◊ Refl. pas. Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame. I. IONESCU, M. 705. ◊ Refl. (Despre persoane care își suflecă mînecile) Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690. 2. (Complementul indică un obiect sau o parte a lui care atîrnă sau care s-a lăsat prea jos) A ridica, a trage în sus; a prinde, a fixa mai sus. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. AL. 134. 3. (Complementul indică o cantitate, mai ales de nutreț) A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă). Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B. 14. – Forme gramaticale: perf. s. sumesei, part. sumes.

A SE SEMEȚI mă ~esc intranz. A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeț

A SUMETE sumet tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sufleca. ~ mânecile. /<lat. summittere

A SE SUMETE mă sumet intranz. (despre persoane) A-și îndoi marginile îmbrăcămintei. /<lat. summittere

semețì v. a deveni semeț.

sumete v. a îndoi ceva prea lung: a sumete mânicele, poalele. [Lat. SUMMITTERE].

sumețì v. a se semeți: Tătarii sumețindu-se în numărul lor BĂLC.

semețésc (Munt) și sumețésc (Mold. Trans). v. tr. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Fac semeț. V. refl. Mă fac semeț. – Vechĭ și să-, sî-, si- și însumețesc.

sumét, -més, a -méte v. tr. (lat. sum-mitto, -mittere, a supune; a micșora; it. sommittére, fr. soummettre, sp. someter, pg. sometter. V. tri-met). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Mold. sud.) súmec, a -á (Sămăn. 3, 632), contaminat de suflec.

sumét, -més, a -méte v. tr. (lat summĭtto, -mittere, a supune, a micșora; it. somméttere, fr. soumettre, sp. someter, pg. sometter. V. trimet). Vest. Suflec. – Și sumétic, a -á, și (Sămăn 3. 932) súmec, a -á, (contaminat de suflec).

Ortografice DOOM

!semeți (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă semețesc, 3 sg. se semețește, imperf. 1 sg. mă semețeam; conj. prez. 1 sg. să mă semețesc, 3 să se semețească; imper. 2 sg. afirm. semețește-te; ger. semețindu-mă

sumete (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumet, 2 sg. sumeți, 3 sg. sumete, perf. s. 1 sg. sumesei, 1 pl. sumeserăm, m.m.c.p. 1 pl. sumeseserăm; conj. prez. 1 sg. să sumet, 3 să sumeată; ger. sumețând; part. sumes

!semeți (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se semețesc, imperf. 3 sg. se semețea; conj. prez. 3 să se semețească

sumete (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumet, 1 pl. sumetem, perf. s. 1 sg. sumesei, 1 pl. sumeserăm; conj. prez. 3 să sumeată; part. sumes

semeți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. semețesc, imperf. 3 sg. semețea; conj. prez. 3 sg. și pl. semețească

sumete vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sumet, 1 pl. sumetem, perf. s. 1 sg. sumesei, 1 pl. sumeserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sumeată; part. sumes

semețesc, -țeam 1 imp.

sumet, -meată 3 conj., -mesei 1 aor.

Etimologice

semeți (-țesc, -it), vb. – 1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (Refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-și lua nasul la purtare. – Var. sămeți, sumeți, sîmeți, și der. Sl. sŭmĕti „a îndrăzni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formația expresivă, sau cel puțin cu tratamentul expresiv al lui sumuța, asmuța, deoarece ar explica greu fonetismul rom. – Der. semeț, adj. (mîndru, arogant); semețește, adv. (cu îngîmfare); semeție, s. f. (mîndrie, fală, trufie, insolență).

sumete (-t, -mes), vb. – 1. A-și ridica mînecile sau poalele. – 2. A suci, a răsuci. Lat. submittĕre (Cipariu, Gram., 368; Pușcariu 1692; REW 8382), cf. it. sommettere, prov. sometre, sp., port. someter.

Sinonime

SEMEȚI vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleți, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susține.

SEMEȚI vb. v. îngâmfa.

SUMETE vb. v. sufleca.

semeți vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. CUTEZA. FUNDAMENTA. ÎMBĂRBĂTA. ÎMPOTRIVI. ÎNCREDE. ÎNCUMETA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA. ÎNDRĂZNI. ÎNSUFLEȚI. ÎNTEMEIA. OPUNE. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SPRIJINI. STIMULA. SUSȚINE.

SEMEȚI vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

SUMETE vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sufleca, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (Își ~ mînecile, poalele.)

Intrare: semeți
verb (V401)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semeți
  • semețire
  • semețit
  • semețitu‑
  • semețind
  • semețindu‑
singular plural
  • semețește
  • semețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semețesc
(să)
  • semețesc
  • semețeam
  • semeții
  • semețisem
a II-a (tu)
  • semețești
(să)
  • semețești
  • semețeai
  • semețiși
  • semețiseși
a III-a (el, ea)
  • semețește
(să)
  • semețească
  • semețea
  • semeți
  • semețise
plural I (noi)
  • semețim
(să)
  • semețim
  • semețeam
  • semețirăm
  • semețiserăm
  • semețisem
a II-a (voi)
  • semețiți
(să)
  • semețiți
  • semețeați
  • semețirăți
  • semețiserăți
  • semețiseți
a III-a (ei, ele)
  • semețesc
(să)
  • semețească
  • semețeau
  • semețiră
  • semețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumeți
  • sumețire
  • sumețit
  • sumețitu‑
  • sumețind
  • sumețindu‑
singular plural
  • sumețește
  • sumețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumețesc
(să)
  • sumețesc
  • sumețeam
  • sumeții
  • sumețisem
a II-a (tu)
  • sumețești
(să)
  • sumețești
  • sumețeai
  • sumețiși
  • sumețiseși
a III-a (el, ea)
  • sumețește
(să)
  • sumețească
  • sumețea
  • sumeți
  • sumețise
plural I (noi)
  • sumețim
(să)
  • sumețim
  • sumețeam
  • sumețirăm
  • sumețiserăm
  • sumețisem
a II-a (voi)
  • sumețiți
(să)
  • sumețiți
  • sumețeați
  • sumețirăți
  • sumețiserăți
  • sumețiseți
a III-a (ei, ele)
  • sumețesc
(să)
  • sumețească
  • sumețeau
  • sumețiră
  • sumețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sămeți
  • sămețire
  • sămețit
  • sămețitu‑
  • sămețind
  • sămețindu‑
singular plural
  • sămețește
  • sămețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sămețesc
(să)
  • sămețesc
  • sămețeam
  • sămeții
  • sămețisem
a II-a (tu)
  • sămețești
(să)
  • sămețești
  • sămețeai
  • sămețiși
  • sămețiseși
a III-a (el, ea)
  • sămețește
(să)
  • sămețească
  • sămețea
  • sămeți
  • sămețise
plural I (noi)
  • sămețim
(să)
  • sămețim
  • sămețeam
  • sămețirăm
  • sămețiserăm
  • sămețisem
a II-a (voi)
  • sămețiți
(să)
  • sămețiți
  • sămețeați
  • sămețirăți
  • sămețiserăți
  • sămețiseți
a III-a (ei, ele)
  • sămețesc
(să)
  • sămețească
  • sămețeau
  • sămețiră
  • sămețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • simeți
  • simețire
  • simețit
  • simețitu‑
  • simețind
  • simețindu‑
singular plural
  • simețește
  • simețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • simețesc
(să)
  • simețesc
  • simețeam
  • simeții
  • simețisem
a II-a (tu)
  • simețești
(să)
  • simețești
  • simețeai
  • simețiși
  • simețiseși
a III-a (el, ea)
  • simețește
(să)
  • simețească
  • simețea
  • simeți
  • simețise
plural I (noi)
  • simețim
(să)
  • simețim
  • simețeam
  • simețirăm
  • simețiserăm
  • simețisem
a II-a (voi)
  • simețiți
(să)
  • simețiți
  • simețeați
  • simețirăți
  • simețiserăți
  • simețiseți
a III-a (ei, ele)
  • simețesc
(să)
  • simețească
  • simețeau
  • simețiră
  • simețiseră
Intrare: sumete
verb (VT630)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumete
  • sumetere
  • sumes
  • sumesu‑
  • sumețând
  • sumețându‑
singular plural
  • sumete
  • sumeteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumet
(să)
  • sumet
  • sumeteam
  • sumesei
  • sumesesem
a II-a (tu)
  • sumeți
(să)
  • sumeți
  • sumeteai
  • sumeseși
  • sumeseseși
a III-a (el, ea)
  • sumete
(să)
  • sumeată
  • sumeață
  • sumetea
  • sumese
  • sumesese
plural I (noi)
  • sumetem
(să)
  • sumetem
  • sumeteam
  • sumeserăm
  • sumeseserăm
  • sumesesem
a II-a (voi)
  • sumeteți
(să)
  • sumeteți
  • sumeteați
  • sumeserăți
  • sumeseserăți
  • sumeseseți
a III-a (ei, ele)
  • sumet
(să)
  • sumeată
  • sumeață
  • sumeteau
  • sumeseră
  • sumeseseră
sumeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semeți, semețescverb

  • 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. DLRLC
    • format_quote Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. DLRLC
  • 2. A prinde curaj; a căpăta încredere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndrăzni
    • format_quote Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. DLRLC
etimologie:
  • semeț DEX '98 DEX '09

sumete, sumetverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sufleca
    • format_quote Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45. DLRLC
    • format_quote Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198. DLRLC
    • format_quote Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flămînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162. DLRLC
    • format_quote figurat Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame. I. IONESCU, M. 705. DLRLC
    • format_quote Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690. DLRLC
  • 2. tranzitiv A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a fixa mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prinde
    • format_quote Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. A. I 134. DLRLC
  • 3. tranzitiv A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă). DLRLC
    • format_quote Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B. 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.