SULIMENIRE, sulimeniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) sulimeni; sulimeneală. [Var.: sulemenire s. f.] – V. sulimeni.

sulimenire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~măn~, ~lem~ / Pl: ~ri / E: sulimeni] 1 Fardare (1). 2 (Fam) Vopsire. 3 (Pex) Transformare.

SULIMENIRE, sulimeniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) sulimeni; sulimeneală. [Var.: sulemenire s. f.] – V. sulimeni.

SULIMENIRE, sulimeniri, s. f. Acțiunea de a se sulimeni.

SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [Var.: sulemeni vb. IV] – Din suliman.

sulemeni v vz sulimeni

sulimăni v vz sulimeni

sulimănire sf vz sulimenire

sulimeni [At: LB / V: (îpp) ~măni~, ~lem~, (înv) ~mini / Pzi: ~nesc / E: suliman] 1-2 vtr (Îpp; s. c. i. fața oamenilor sau părți ale acesteia, de obicei obraji, buze, gene etc., prin sinecdocă, oameni) A (se) farda (1). 3 vt (Rar; pex) A mânji. 4-5 vtr (Rar) A da aparență frumoasă. 6-7 vtr (Fam; s. c. i. obiecte, construcții etc sau părți ale acestora) A (se) vopsi. 8-9 vtr (Fam; s. c. i. obiecte, construcții etc sau părți ale acestora) A (se) transforma. 10 vt (Spc; înv) A picta. 11 vt (Spc; înv) A vopsi cu suliman (4).

sulimini v vz sulimeni

SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [Var.: sulemeni vb. IV] – Din suliman.

SULIMENI, sulimenesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sulemeni) 1. A-și da cu suliman pe față, a se farda. Dumneaei se gătise, se sulemenise și aștepta cu nerăbdare masa. SADOVEANU, N. F. 156. Pentru că se sulemenea și umbla cu rochii de mătase, toată Armadia zicea că-i lipsește o doagă. REBREANU, I. 97. Din ochi le face semne, Își pune alunele și se sulimenește. NEGRUZZI, S. II 265. 2. Fig. (Despre lucruri) A-și schimba înfățișarea, a se transforma. Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi... însă și acestea începură a se sulemeni și a se preface. NEGRUZZI, S, I. 71. – Variante: sulemeni, sulimini vb. IV.

SULIMINI vb. IV v. sulimeni.

A SULIMENI ~esc tranz. înv. A da cu sulimeneală; a farda; a rumeni. /Din suliman

sulemení v. a da cu suliman.

sulimenésc v. tr. (d. suliman). Munt. Spoĭesc cu suliman, dreg (barb. fr. fardez). - Vechĭ și -imănesc, emenesc, mold. -iminesc.

sulimenire (pop.) s. f., g.-d. art. sulimenirii; pl. sulimeniri

sulimenire (pop.) s. f., g.-d. art. sulimenirii; pl. sulimeniri

sulimenire s. f., g.-d. art. sulimenirii; pl. sulimeniri

sulimeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, 3 sg. sulimenește, imperf. 1 sulimeneam; conj. prez. 1 sg. să sulimenesc, 3 să sulimenească

sulimeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, imperf. 3 sg. sulimenea; conj. prez. 3 să sulimenească

sulimeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, imperf. 3 sg. sulimenea; conj. prez. 3 sg. și pl. sulimenească

sulimenesc, -neam 1 imp.

SULIMENIRE s. v. fardare, fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit.

sulimenire s. v. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSIRE. VOPSIT.

SULIMENI vb. v. farda, machia, vopsi.

sulimeni vb. v. FARDA. MACHIA. VOPSI.