2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SULIMENÍRE, sulimeniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) sulimeni; sulimeneală. [Var.: sulemeníre s. f.] – V. sulimeni.

sulimenire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~măn~, ~lem~ / Pl: ~ri / E: sulimeni] 1 Fardare (1). 2 (Fam) Vopsire. 3 (Pex) Transformare.

SULIMENÍRE, sulimeniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) sulimeni; sulimeneală. [Var.: sulemeníre s. f.] – V. sulimeni.

SULIMENÍRE, sulimeniri, s. f. Acțiunea de a se sulimeni.

SULEMENÍ vb. IV v. sulimeni.

SULEMENÍRE s. f. v. sulimenire.

SULIMENÍ, sulimenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [Var.: sulemení vb. IV] – Din suliman.

sulimeni [At: LB / V: (îpp) ~măni~, ~lem~, (înv) ~mini / Pzi: ~nesc / E: suliman] 1-2 vtr (Îpp; s. c. i. fața oamenilor sau părți ale acesteia, de obicei obraji, buze, gene etc., prin sinecdocă, oameni) A (se) farda (1). 3 vt (Rar; pex) A mânji. 4-5 vtr (Rar) A da aparență frumoasă. 6-7 vtr (Fam; s. c. i. obiecte, construcții etc sau părți ale acestora) A (se) vopsi. 8-9 vtr (Fam; s. c. i. obiecte, construcții etc sau părți ale acestora) A (se) transforma. 10 vt (Spc; înv) A picta. 11 vt (Spc; înv) A vopsi cu suliman (4).

SULIMENÍ, sulimenesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. [Var.: sulemení vb. IV] – Din suliman.

SULIMENÍ, sulimenesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sulemeni) 1. A-și da cu suliman pe față, a se farda. Dumneaei se gătise, se sulemenise și aștepta cu nerăbdare masa. SADOVEANU, N. F. 156. Pentru că se sulemenea și umbla cu rochii de mătase, toată Armadia zicea că-i lipsește o doagă. REBREANU, I. 97. Din ochi le face semne, Își pune alunele și se sulimenește. NEGRUZZI, S. II 265. 2. Fig. (Despre lucruri) A-și schimba înfățișarea, a se transforma. Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi... însă și acestea începură a se sulemeni și a se preface. NEGRUZZI, S, I. 71. – Variante: sulemení, suliminí vb. IV.

A SULIMENÍ ~ésc tranz. înv. A da cu sulimeneală; a farda; a rumeni. /Din suliman

sulimenésc v. tr. (d. suliman). Munt. Spoĭesc cu suliman, dreg (barb. fr. fardez). - Vechĭ și -imănesc, emenesc, mold. -iminesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sulimenire (pop.) s. f., g.-d. art. sulimenirii; pl. sulimeniri

sulimeníre s. f., g.-d. art. sulimenírii; pl. sulimeníri

sulimeni (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenesc, imperf. 3 sg. sulimenea; conj. prez. 3 să sulimenească

sulimení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sulimenésc, imperf. 3 sg. sulimeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. sulimeneáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SULIMENÍRE s. v. fardare, fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit.

sulimenire s. v. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSIRE. VOPSIT.

SULIMENÍ vb. v. farda, machia, vopsi.

sulimeni vb. v. FARDA. MACHIA. VOPSI.

Intrare: sulimenire
sulimenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulimenire
  • sulimenirea
plural
  • sulimeniri
  • sulimenirile
genitiv-dativ singular
  • sulimeniri
  • sulimenirii
plural
  • sulimeniri
  • sulimenirilor
vocativ singular
plural
sulemenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sulemenire
  • sulemenirea
plural
  • sulemeniri
  • sulemenirile
genitiv-dativ singular
  • sulemeniri
  • sulemenirii
plural
  • sulemeniri
  • sulemenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sulimeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sulimeni
  • sulimenire
  • sulimenit
  • sulimenitu‑
  • sulimenind
  • sulimenindu‑
singular plural
  • sulimenește
  • sulimeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sulimenesc
(să)
  • sulimenesc
  • sulimeneam
  • sulimenii
  • sulimenisem
a II-a (tu)
  • sulimenești
(să)
  • sulimenești
  • sulimeneai
  • sulimeniși
  • sulimeniseși
a III-a (el, ea)
  • sulimenește
(să)
  • sulimenească
  • sulimenea
  • sulimeni
  • sulimenise
plural I (noi)
  • sulimenim
(să)
  • sulimenim
  • sulimeneam
  • sulimenirăm
  • sulimeniserăm
  • sulimenisem
a II-a (voi)
  • sulimeniți
(să)
  • sulimeniți
  • sulimeneați
  • sulimenirăți
  • sulimeniserăți
  • sulimeniseți
a III-a (ei, ele)
  • sulimenesc
(să)
  • sulimenească
  • sulimeneau
  • sulimeni
  • sulimeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sulemeni
  • sulemenire
  • sulemenit
  • sulemenitu‑
  • sulemenind
  • sulemenindu‑
singular plural
  • sulemenește
  • sulemeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sulemenesc
(să)
  • sulemenesc
  • sulemeneam
  • sulemenii
  • sulemenisem
a II-a (tu)
  • sulemenești
(să)
  • sulemenești
  • sulemeneai
  • sulemeniși
  • sulemeniseși
a III-a (el, ea)
  • sulemenește
(să)
  • sulemenească
  • sulemenea
  • sulemeni
  • sulemenise
plural I (noi)
  • sulemenim
(să)
  • sulemenim
  • sulemeneam
  • sulemenirăm
  • sulemeniserăm
  • sulemenisem
a II-a (voi)
  • sulemeniți
(să)
  • sulemeniți
  • sulemeneați
  • sulemenirăți
  • sulemeniserăți
  • sulemeniseți
a III-a (ei, ele)
  • sulemenesc
(să)
  • sulemenească
  • sulemeneau
  • sulemeni
  • sulemeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sulimini
  • suliminire
  • suliminit
  • suliminitu‑
  • suliminind
  • suliminindu‑
singular plural
  • suliminește
  • suliminiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suliminesc
(să)
  • suliminesc
  • sulimineam
  • suliminii
  • suliminisem
a II-a (tu)
  • suliminești
(să)
  • suliminești
  • sulimineai
  • suliminiși
  • suliminiseși
a III-a (el, ea)
  • suliminește
(să)
  • suliminească
  • suliminea
  • sulimini
  • suliminise
plural I (noi)
  • suliminim
(să)
  • suliminim
  • sulimineam
  • suliminirăm
  • suliminiserăm
  • suliminisem
a II-a (voi)
  • suliminiți
(să)
  • suliminiți
  • sulimineați
  • suliminirăți
  • suliminiserăți
  • suliminiseți
a III-a (ei, ele)
  • suliminesc
(să)
  • suliminească
  • sulimineau
  • sulimini
  • suliminiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sulimenire, sulimenirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi sulimeni DEX '98 DEX '09

sulimeni, sulimenescverb

  • 1. învechit popular A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dumneaei se gătise, se sulemenise și aștepta cu nerăbdare masa. SADOVEANU, N. F. 156. DLRLC
    • format_quote Pentru că se sulemenea și umbla cu rochii de mătase, toată Armadia zicea că-i lipsește o doagă. REBREANU, I. 97. DLRLC
    • format_quote Din ochi le face semne, Își pune alunele și se sulimenește. NEGRUZZI, S. II 265. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre lucruri) A-și schimba înfățișarea, a se transforma. DLRLC
    sinonime: transforma
    • format_quote Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi... însă și acestea începură a se sulemeni și a se preface. NEGRUZZI, S, I. 71. DLRLC
etimologie:
  • suliman DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.