11 definiții pentru sulimenire
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SULIMENIRE, sulimeniri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) sulimeni; sulimeneală. [Var.: sulemenire s. f.] – V. sulimeni.
sulimenire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~măn~, ~lem~ / Pl: ~ri / E: sulimeni] 1 Fardare (1). 2 (Fam) Vopsire. 3 (Pex) Transformare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SULIMENIRE, sulimeniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) sulimeni; sulimeneală. [Var.: sulemenire s. f.] – V. sulimeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SULIMENIRE, sulimeniri, s. f. Acțiunea de a se sulimeni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SULEMENIRE s. f. v. sulimenire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SULEMENIRE s. f. v. sulimenire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sulimănire sf vz sulimenire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sulimenire (pop.) s. f., g.-d. art. sulimenirii; pl. sulimeniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sulimenire (pop.) s. f., g.-d. art. sulimenirii; pl. sulimeniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sulimenire s. f., g.-d. art. sulimenirii; pl. sulimeniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SULIMENIRE s. v. fardare, fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sulimenire s. v. FARDARE. FARDAT. MACHIAJ. MACHIAT. MACHIERE. VOPSIRE. VOPSIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sulimenire, sulimenirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) sulimeni. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sulimeneală
etimologie:
- sulimeni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.