10 definiții pentru sugar, sugară   declinări

SUGÁRĂ s. v. țigară, țigaretă.

SUGÁR, -Ă, sugari, -e, adj., s. m. (Copil) care se hrănește sugând, care nu a depășit vârsta alimentării cu laptele mamei; sugaci, sugător. – Suge + suf. -ar.

SUGÁR, -Ă, sugari, -e, adj. (Adesea substantivat) Sugaci. – Suge + suf. -ar.

SUGÁR, -Ă, sugari, -e, adj. Sugaci. (Substantivat) Sugarul său, născut așa-zicînd pe un cîmp de bătălie, crescu în haremul unui pașă. HASDEU, I. V. 172.

sugár adj. m., s. m., pl. sugári; f. sugáră, pl. sugáre

sugár adj. m., pl. sugári; f. sg. sugáră, pl. sugáre

SUGÁR s. prunc, sugaci, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

SUGÁR ~ă (~i, ~e) și substantival v. SUGACI. /a suge + suf. ~ar

sugar m. 1. miel ce suge la altă oaie; 2. fig. căpriorul de mijloc al unei case țărănești.

sugár m. (d. sug, ca fugar, ștergar d. fug, șterg. D. rom. vine bg. sugare, sugar). Sugător, puĭ de mamifer, prunc, copil de țîță. – La Moxa și sugáș.