14 definiții pentru sufoca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.

SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare.

sufoca [At: ANTONESCU, D. / Pzi: sufoc / E: fr suffoquer] 1-3 vtri A face să piardă sau a-și pierde respirația datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator Si: a (se) asfixia (1-2), a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sugruma, (îvp) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv) a (se) împresura. 4-6 vtri (Pex) A omorî sau a muri prin lipsă de aer Si: a (se) asfixia (1-2), a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sugruma, (îvp) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv) a (se) împresura. 7 vt (Pan; c. i. plante) A stânjeni sau a opri în dezvoltare Si: a înăbuși, a îneca, (rar) a sugruma. 8 vt (Fig; c. i. acțiuni, procese, sentimente etc.) A împiedica dezvoltarea, cursul, manifestarea Si: a frâna (5), a inhiba, a înăbuși, a opri. 9-11 vtri (Fig) A face să-și piardă sau a-și pierde, pe moment, respirația în urma unei emoții sau a unei stări de spirit deosebite Si: a (se) înăbuși, a (se) sugruma (10-11).

SUFOCÁ, sufóc, vb. I. Refl. A avea respirația oprită, a se înăbuși (din lipsă de aer). Eleonora, a cărei răsuflare nu se aude... poate că s-a sufocat în pernă. DUMITRIU, B. F. 150. ◊ Fig. Pușkin, în această atmosferă [de la curtea țarului], se sufoca. STANCU, U.R.S.S. 145. Ei bine, m-aș sufoca dacă nu ți-aș spune. SEBASTIAN, T. 61. ◊ Tranz. Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! CĂLINESCU, E. O. II 158. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. (Fig.) Ea se opri brusc, speriată. Nu putea să lege nici un cuvînt. Emoția o sufoca. BART, E. 186.

SUFOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) înăbuși (din lipsă de aer). [P.i. sufóc, 3,6 -că. / < fr. suffoquer, cf. lat. suffocare].

SUFOCÁ vb. tr., refl. a (se) asfixia. (< fr. suffoquer, lat. suffocare)

A SUFOCÁ sufóc tranz. (despre medii, stări, sentimente etc.) A face să se sufoce; a înăbuși. Căldura mă sufocă. /<fr. suffoquer

A SE SUFOCÁ mă sufóc intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a căldurii etc.); a se înăbuși. 2) fig. (despre persoane) A simți un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se înăbuși. /<fr. suffoquer

*sufóc, a -á v. tr. (lat. suf-fóco, -focáre). Gîtui. Înăduș: fumu te sufoca.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sufoca (a ~) vb., ind. prez. 3 sufo

sufocá vb., ind. prez. 1 sg. sufóc, 3 sg. și pl. sufócă; ger. sufocând

sufoca (ind. prez. 3 sg. și pl. sufocă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFOCÁ vb. 1. v. asfixia. 2. v. înăbuși.

SUFOCA vb. 1. a (se) asfixia, a (se) înăbuși, a (se) îneca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.) 2. a înăbuși, a strangula. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.)

Intrare: sufoca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sufoca
  • sufocare
  • sufocat
  • sufocatu‑
  • sufocând
  • sufocându‑
singular plural
  • sufo
  • sufocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sufoc
(să)
  • sufoc
  • sufocam
  • sufocai
  • sufocasem
a II-a (tu)
  • sufoci
(să)
  • sufoci
  • sufocai
  • sufocași
  • sufocaseși
a III-a (el, ea)
  • sufo
(să)
  • sufoce
  • sufoca
  • sufocă
  • sufocase
plural I (noi)
  • sufocăm
(să)
  • sufocăm
  • sufocam
  • sufocarăm
  • sufocaserăm
  • sufocasem
a II-a (voi)
  • sufocați
(să)
  • sufocați
  • sufocați
  • sufocarăți
  • sufocaserăți
  • sufocaseți
a III-a (ei, ele)
  • sufo
(să)
  • sufoce
  • sufocau
  • sufoca
  • sufocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufoca, sufocverb

  • 1. adesea figurat A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuși (din lipsă de aer), a (se) asfixia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eleonora, a cărei răsuflare nu se aude... poate că s-a sufocat în pernă. DUMITRIU, B. F. 150. DLRLC
    • format_quote Pușkin, în această atmosferă [de la curtea țarului], se sufoca. STANCU, U.R.S.S. 145. DLRLC
    • format_quote Ei bine, m-aș sufoca dacă nu ți-aș spune. SEBASTIAN, T. 61. DLRLC
    • format_quote Trebuie să te dezbraci măcar, că te sufocă hainele! CĂLINESCU, E. O. II 158. DLRLC
    • format_quote O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. DLRLC
    • format_quote Ea se opri brusc, speriată. Nu putea să lege nici un cuvînt. Emoția o sufoca. BART, E. 186. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.