17 definiții pentru subofițer subofițir subtoficer subtofițer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBOFIȚÉR, subofițeri, s. n. Grad militar superior sergentului și inferior sublocotenentului; persoană care deține acest grad. – Sub1- + ofițer (după fr. sous- officier).

subofițer sm [At: CR (1829), 28/9 / V: (înv) ir, ~btoficer, ~bto~, supto~ / Pl: ~i / E: sub1- + ofițer cf fr sous-officier] 1 Nume generic pentru gradele militare superioare sergentului și inferioare sublocotenentului Vz reangajat. 2 Persoană care deține unul dintre aceste grade Vz reangajat.

SUBOFIȚÉR, subofițeri, s. n. Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului; persoană care poartă unul din aceste grade. – Sub1- + ofițer (după fr. sous-officier).

SUBOFIȚÉR, subofițeri, s. m. (În vechea organizare a armatei) Militar angajat, cu grad superior sergentului, dar inferior sublocotenentului. Subofițerul... rămăsese cu douăzeci de soldați în sat. DUMITRIU, N. 210. Într-o zi, ducîndu-mă în tîrgul de gios, la o spițerie, întilnisem un subofițer, care se sculase de pe boală. RUSSO, S. 30.

SUBOFIȚÉR s.m. Grad superior sergentului și inferior sublocotenentului; militar care poartă acest grad. [După fr. sous-officier].

SUBOFIȚÉR s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului. (după fr. sous-officier)

SUBOFIȚÉR ~i m. Militar cu grad superior celui de sergent și inferior celui de ofițer. [Sil. sub-] /sub- + ofițer

subofițer m. militar de un grad inferior sublocotenentului și superior caporalului sau brigadierului.

*subofițér m. (sub- și ofițer, după fr. sous-officier). Sergent orĭ plotonier.

subofițir sm vz subofițer

subtoficer sm vz subofițer

subtofițer sm vz subofițer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!subofițér (su-bo-/sub-o-) s. m., pl. subofițéri

subofițér s. m. (sil. mf. sub-), pl. subofițéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBOFIȚÉR s. (MIL.; în vechea armată) reangajat.

SUBOFIȚER s. (MIL.; în vechea armată) reangajat.

Intrare: subofițer
  • silabație: su-bo-, sub-o-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subofițer
  • subofițerul
  • subofițeru‑
plural
  • subofițeri
  • subofițerii
genitiv-dativ singular
  • subofițer
  • subofițerului
plural
  • subofițeri
  • subofițerilor
vocativ singular
  • subofițerule
  • subofițere
plural
  • subofițerilor
subofițir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subtoficer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subtofițer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

subofițer subofițir subtoficer subtofițer

  • 1. Grad militar superior sergentului și inferior sublocotenentului; persoană care deține acest grad.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • diferențiere Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului; persoană care poartă unul din aceste grade.
    surse: DEX '98 2 exemple
    exemple
    • Subofițerul... rămăsese cu douăzeci de soldați în sat. DUMITRIU, N. 210.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi, ducîndu-mă în tîrgul de gios, la o spițerie, întilnisem un subofițer, care se sculase de pe boală. RUSSO, S. 30.
      surse: DLRLC

etimologie: