SUBOFIȚER, subofițeri, s. m. (În vechea organizare a armatei) Militar angajat, cu grad superior sergentului, dar inferior sublocotenentului. Subofițerul... rămăsese cu douăzeci de soldați în sat. DUMITRIU, N. 210. Într-o zi, ducîndu-mă în tîrgul de gios, la o spițerie, întilnisem un subofițer, care se sculase de pe boală. RUSSO, S. 30.