SUBNUTRIȚIE s. f. 1. Subalimentare. 2. Stare patologică cronică cauzată de reducerea rației alimentare, de tulburări ale absorbției intestinale sau de creșterea consumului energetic al organismului. – Sub¹- + nutriție.

subnutrit, ~ă a [At: SADOVEANU, O. XX, 353 / Pl: ~iți, ~e / E: sub¹- + nutrit] 1 Care consumă o cantitate de hrană mai mică decât cea necesară Si: subalimentat (1). 2 Care se alimentează (sistematic) insuficient din punct de vedere cantitativ și calitativ Si: subalimentat (2). 3 Care suferă de o stare patologică cronică datorată reducerii consumului de alimente sau a unor tulburări funcționale de nutriție Si: subalimentat (3). corectat(ă)

subnutriție sf [At: SADOVEANU, O. XX, 452 / Pl: ? / E: sub¹- + nutriție] 1 Alimentare (sistematică) insuficientă din punct de vedere cantitativ și calitativ Si: subalimentare (2), subalimentație (2). 2 Stare patologică cronică datorată reducerii consumului de alimente sau unor tulburări funcționale de nutriție Si: subalimentare (3), subalimentație (3).

SUBNUTRIȚIE s. f. 1. Subalimentare. 2. Stare patologică cronică datorită reducerii rației alimentare, tulburărilor de absorbție intestinală sau creșterii cheltuielilor energetice ale organismului. – Sub¹- + nutriție.

SUBNUTRIT, -Ă, subnutriți, -te, adj. Subalimentat.

SUBNUTRIȚIE s. f. Subalimentație. Coaliția sinistră a boierimii și a burgheziei liberale... ducea lumea rurală la pieirea prin subnutriție, pelagră, tuberculoză și sărăcire treptată. SADOVEANU, E. 55.

SUBNUTRIT, -Ă adj. Subalimentat. [< sub- + nutrit].

SUBNUTRIȚIE s.f. Subalimentație. [Gen. -iei. / < sub- + nutriție].

SUBNUTRIT, -Ă adj. care suferă de subnutriție; subalimentat. (< sub- + nutrit)

SUBNUTRIȚIE s. f. 1. nutriție insuficientă; subalimentație. 2. stare patologică cronică datorată unei alimentări insuficiente, tulburării absorbției intestinale sau creșterii cheltuielilor energetice ale organismului. (după fr. sous-nutrition)

SUBNUTRIT ~tă (~ți, ~te) Care primește mai puțină hrană decât i se cuvine; subalimentat. /sub- + nutrit

SUBNUTRIȚIE f. Nutriție insuficientă; subalimentare. [G.-D. subnutriției; Sil.-nu-tri-ți-e] /sub- + nutriție

subnutrit (desp. -nu-trit) adj. m., pl. subnutriți; f. subnutrită, pl. subnutrite

subnutriție (desp. -nu-tri-ți-e) s. f., art. subnutriția, g.-d. subnutriții, art. subnutriției

subnutrit (-nu-trit) adj. m., pl. subnutriți; f. subnutrită, pl. subnutrite

subnutriție (-nu-tri-ți-e) s. f., art. subnutriția, g.-d. subnutriții, art. subnutriției

subnutrit adj. m. (sil. -trit), pl. subnutriți; f. sg. subnutrită, pl. subnutrite

subnutriție s. f. nutriție

subnutriție

SUBNUTRIT adj. subalimentat. (Populație ~.)

SUBNUTRIȚIE s. malnutriție, subalimentare, subalimentație.

SUBNUTRIT adj. subalimentat. (Populație ~.)

SUBNUTRIȚIE s. subalimentare, subalimentație.