SUBNUTRIȚIE s. f. 1. Subalimentare. 2. Stare patologică cronică cauzată de reducerea rației alimentare, de tulburări ale absorbției intestinale sau de creșterea consumului energetic al organismului. – Sub¹- + nutriție.

subnutriție sf [At: SADOVEANU, O. XX, 452 / Pl: ? / E: sub¹- + nutriție] 1 Alimentare (sistematică) insuficientă din punct de vedere cantitativ și calitativ Si: subalimentare (2), subalimentație (2). 2 Stare patologică cronică datorată reducerii consumului de alimente sau unor tulburări funcționale de nutriție Si: subalimentare (3), subalimentație (3).

SUBNUTRIȚIE s. f. 1. Subalimentare. 2. Stare patologică cronică datorită reducerii rației alimentare, tulburărilor de absorbție intestinală sau creșterii cheltuielilor energetice ale organismului. – Sub¹- + nutriție.

SUBNUTRIȚIE s. f. Subalimentație. Coaliția sinistră a boierimii și a burgheziei liberale... ducea lumea rurală la pieirea prin subnutriție, pelagră, tuberculoză și sărăcire treptată. SADOVEANU, E. 55.

SUBNUTRIȚIE s.f. Subalimentație. [Gen. -iei. / < sub- + nutriție].

SUBNUTRIȚIE s. f. 1. nutriție insuficientă; subalimentație. 2. stare patologică cronică datorată unei alimentări insuficiente, tulburării absorbției intestinale sau creșterii cheltuielilor energetice ale organismului. (după fr. sous-nutrition)

SUBNUTRIȚIE f. Nutriție insuficientă; subalimentare. [G.-D. subnutriției; Sil.-nu-tri-ți-e] /sub- + nutriție

subnutriție (desp. -nu-tri-ți-e) s. f., art. subnutriția, g.-d. subnutriții, art. subnutriției

subnutriție (-nu-tri-ți-e) s. f., art. subnutriția, g.-d. subnutriții, art. subnutriției

subnutriție s. f. nutriție

subnutriție

SUBNUTRIȚIE s. malnutriție, subalimentare, subalimentație.

SUBNUTRIȚIE s. subalimentare, subalimentație.