16 definiții pentru sublocotenent subleitenant sublocoteninte subtlocotenent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).

SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).

sublocotenent sm [At: AR (1829) 1742/4 / V: (înv) ~leitenant, ~litinant, ~ninte, subtl~, suptleitenant / Pl: ~nți / E: sub1- + locotenent cf fr sous-lieutenant)] 1 Gradul cel mai mic în ierarhia ofițerilor din armată. 2 Ofițer care are acest grad Si: (înv) podparucic, praporcic.

SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, s. m. Primul grad în corpul ofițeresc al armatei; ofițer avînd acest grad. Cînd auzi ce s-a întîmplat, se duse la sublocotenent și-i ceru să plece numaidecît. DUMITRIU, N. 210. Sublocotenenții și-au vîrît săbiile în teacă și acum pășesc gînditori pe cărarea din stînga. SADOVEANU, O. VI 232. În doi ani de zile... va ieși sublocotenent. GALACTION, O. I 129. Pe șosea trec soldații... Înaintează către Focșani... îi duce un sublocotenent tînăr. SAHIA, N. 23.

SUBLOCOTENÉNT s.m. Cel dintâi grad de ofițer în armată; ofițer care are acest grad. [După fr. sous-lieutenant].

SUBLOCOTENÉNT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant)

SUBLOCOTENÉNT ~ți m. Militar cu cel mai mic grad de ofițer. [Sil. sub-lo-] /sub- + locotenent

sublocotenent m. ofițer imediat inferior locotenentului.

*sublocotenént m. (sub- și locotenent, după fr. sous-lieutenant). Ofițer de gradu cel maĭ mic.

subleitenant sm vz sublocotenent

sublocoteninte sm vz sublocotenent

subtlocotenent sm vz sublocotenent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sublocotenént s. m., pl. sublocotenénți; abr. slt.

sublocotenént s. m., pl. sublocotenénți; abr. slt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBLOCOTENÉNT s. (MIL.) (înv.) praporcic, (rusism înv.) podparucic.

SUBLOCOTENENT s. (MIL.) (înv.) praporcic, (rusism înv.) podparucic.

Intrare: sublocotenent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sublocotenent
  • sublocotenentul
  • sublocotenentu‑
plural
  • sublocotenenți
  • sublocotenenții
genitiv-dativ singular
  • sublocotenent
  • sublocotenentului
plural
  • sublocotenenți
  • sublocotenenților
vocativ singular
  • sublocotenentule
  • sublocotenente
plural
  • sublocotenenților
subleitenant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sublocoteninte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subtlocotenent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sublocotenent subleitenant sublocoteninte subtlocotenent

  • 1. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: podparucic praporcic 4 exemple
    exemple
    • Cînd auzi ce s-a întîmplat, se duse la sublocotenent și-i ceru să plece numaidecît. DUMITRIU, N. 210.
      surse: DLRLC
    • Sublocotenenții și-au vîrît săbiile în teacă și acum pășesc gînditori pe cărarea din stînga. SADOVEANU, O. VI 232.
      surse: DLRLC
    • În doi ani de zile... va ieși sublocotenent. GALACTION, O. I 129.
      surse: DLRLC
    • Pe șosea trec soldații... Înaintează către Focșani... îi duce un sublocotenent tînăr. SAHIA, N. 23.
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere slt.
    surse: DOOM 2

etimologie: