15 definiții pentru praporgic praporcic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Înv.) Sublocotenent în vechea armată rusă. [Var.: prapórcic s. m.] – Din rus. praporșcik.

PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. Sublocotenent în vechea armată rusă. – Din rus. praporșcik.

PRAPÓRGIC, praporgici, s. m. (Rusism învechit) Sublocotenent. I se arăta, în sfîrșit, și alesul... frumosul praporgic cu epolețe de aur. MACEDONSKI, O. III 17.

PRAPÓRGIC ~ci m. (în armata rusească) Ofițer inferior. /<rus. praporșcik

praporcic m. od. sublocotenent. [Rus. PRAPORȘTIKŬ, lit. cel ce poartă prapurul].

prapórcic și -íc m. (rus. práporščik, stegar, d. prápor, prapur, steag). Sec. 19. Sublocotenent. V. parucic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!prapórgic/prapórcic (înv.) s. m., pl. prapórgici/prapórcici

prapórgic s. m., pl. prapórgici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: praporgic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praporgic
  • praporgicul
  • praporgicu‑
plural
  • praporgici
  • praporgicii
genitiv-dativ singular
  • praporgic
  • praporgicului
plural
  • praporgici
  • praporgicilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • praporcic
  • praporcicul
  • praporcicu‑
plural
  • praporcici
  • praporcicii
genitiv-dativ singular
  • praporcic
  • praporcicului
plural
  • praporcici
  • praporcicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)