2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBÎNCHIRIÉRE, subînchirieri, s. f. Acțiunea de a subînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. subînchiria.

SUBÎNCHIRIÉRE, subînchirieri, s. f. Acțiunea de a subînchiria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. subînchiria.

SUBÎNCHIRIÉRE, subînchirieri s. f. Acțiunea de a subînchiria și rezultatul ei.

SUBÎNCHIRIÉRE s.f. Acțiunea de a subînchiria și rezultatul ei. [Pron. -ri-e-. / < subînchiria].

SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ♦ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub1- + închiria (după fr. sous-louer).

SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil sau o parte dintr-un imobil închiriat pe seama sa. ♦ A lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau întregul imobil. [Pr.: -ri-a] – Sub1- + închiria (după fr. sous-louer).

SUBÎNCHIRIÁ, subînchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil închiriat pe seama sa (sau o parte din el); a lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau (mai rar) întregul imobil.

SUBÎNCHIRIÁ vb. I. tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) închiriat pe seama sa. ♦ A închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < sub- + închiria, după fr. sous-louer].

SUBÎNCHIRIÁ vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa. ◊ a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (după fr. sous-louer)

A SUBÎNCHIRIÁ ~éz tranz. (case, camere, obiecte etc.) 1) A da cu chirie, fiind în situația de chiriaș. 2) A lua cu chirie de la un chiriaș. [Sil. sub-în-chi-ri-a] /sub- + închiria

subînchirià v. a închiria o parte a casei luată cu chirie.

*subînchiriéz v. tr. Închiriez o parte din ceĭa ce am închiriat de la altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!subînchiriére (su-bîn-, -ri-e-/sub-în-) s. f., g.-d. art. subînchiriérii; pl. subînchiriéri

subînchiriére s. f. (sil. mf. sub-) închiriere

!subînchiriá (a ~) (su-bîn-, -ri-a/sub-în-) vb., ind. prez. 3 subînchiriáză, 1 pl. subînchiriém (-ri-em); conj. prez. 3 să subînchiriéze; ger. subînchiriínd (-ri-ind)

subînchiriá vb. (sil. mf. sub-) închiria

subînchiria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. subînchiriază, 1 pl. subînchiriem, ger. subînchiriind)

subînchiriez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp., -riind ger., -riere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBÎNCHIRIÉRE s. (rar) sublocațiune. (~ unei camere.)

SUBÎNCHIRIERE s. (rar) sublocațiune. (~ unei camere.)

Intrare: subînchiriere
subînchiriere substantiv feminin
  • silabație: sub-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subînchiriere
  • subînchirierea
plural
  • subînchirieri
  • subînchirierile
genitiv-dativ singular
  • subînchirieri
  • subînchirierii
plural
  • subînchirieri
  • subînchirierilor
vocativ singular
plural
Intrare: subînchiria
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subînchiria
  • subînchiriere
  • subînchiriat
  • subînchiriatu‑
  • subînchiriind
  • subînchiriindu‑
singular plural
  • subînchiria
  • subînchiriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subînchiriez
(să)
  • subînchiriez
  • subînchiriam
  • subînchiriai
  • subînchiriasem
a II-a (tu)
  • subînchiriezi
(să)
  • subînchiriezi
  • subînchiriai
  • subînchiriași
  • subînchiriaseși
a III-a (el, ea)
  • subînchiria
(să)
  • subînchirieze
  • subînchiria
  • subînchirie
  • subînchiriase
plural I (noi)
  • subînchiriem
(să)
  • subînchiriem
  • subînchiriam
  • subînchiriarăm
  • subînchiriaserăm
  • subînchiriasem
a II-a (voi)
  • subînchiriați
(să)
  • subînchiriați
  • subînchiriați
  • subînchiriarăți
  • subînchiriaserăți
  • subînchiriaseți
a III-a (ei, ele)
  • subînchiria
(să)
  • subînchirieze
  • subînchiriau
  • subînchiria
  • subînchiriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)