11 definiții pentru sturluiba struluba sturluba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STURLUIBÁ, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.

STURLUIBÁ, sturluibez, vb. I. Intranz. (Reg.) A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. – Et. nec.

sturluiba vi [At: ALECSANDRI, T. I, 66 / V: struluba, ~uba / Pzi: ~bez / E: nct] 1 (Mol) A se zăpăci. 2 (Pex) A înnebuni.

STURLUIBÁ, sturluibez, vb. I. Intranz. A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea. Saracan de mine, că mi-au nebunit bărbatul! Mă duc să mă-nchid în casă, că mi-e frică. – Iaca pozna, că au sturluibat amîndoi! ALECSANDRI, T. I 66.

sturluibà v. Mold. a înnebuni: au sturluibat amândoi Al.

sturlubéz v. intr. Devin sturlubatic. – Și sturluĭbez și stru-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sturluibá (a ~) (reg.) (-lui-) vb., ind. prez. 3 sturluibeáză

sturluibá vb. (sil. -lui-), ind. prez. 1 sg. sturluibéz, 3 sg. și pl. sturluibeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STURLUIBÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, ticni.

sturluiba vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. SMINTI. ȚICNI.

Intrare: sturluiba
  • silabație: stur-lui-ba
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sturluiba
  • sturluibare
  • sturluibat
  • sturluibatu‑
  • sturluibând
  • sturluibându‑
singular plural
  • sturluibea
  • sturluibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sturluibez
(să)
  • sturluibez
  • sturluibam
  • sturluibai
  • sturluibasem
a II-a (tu)
  • sturluibezi
(să)
  • sturluibezi
  • sturluibai
  • sturluibași
  • sturluibaseși
a III-a (el, ea)
  • sturluibea
(să)
  • sturluibeze
  • sturluiba
  • sturluibă
  • sturluibase
plural I (noi)
  • sturluibăm
(să)
  • sturluibăm
  • sturluibam
  • sturluibarăm
  • sturluibaserăm
  • sturluibasem
a II-a (voi)
  • sturluibați
(să)
  • sturluibați
  • sturluibați
  • sturluibarăți
  • sturluibaserăți
  • sturluibaseți
a III-a (ei, ele)
  • sturluibea
(să)
  • sturluibeze
  • sturluibau
  • sturluiba
  • sturluibaseră
struluba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sturluba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sturluiba struluba sturluba

  • 1. regional A se zăpăci, a-și pierde capul, rațiunea.
    exemple
    • Saracan de mine, că mi-au nebunit bărbatul! Mă duc să mă-nchid în casă, că mi-e frică. – Iaca pozna, că au sturluibat amîndoi! ALECSANDRI, T. I 66.
      surse: DLRLC

etimologie: