strugar sm vz strungar¹ corectat(ă)

struhări v vz strungări

strunar sm vz strungar¹

strunări v vz strungări

strungar¹ sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ~ug~, (reg) ~nar, ștr~, (îvr) ștrug~ / Pl: ~i / E: strung¹ + -ar] 1 Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung Si: (reg) strujitor. 2 (Ban; Trs) Strung¹ (1).

strungar², ~ă [At: CREANGĂ, A. 15 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E: strungă + -ar] 1 sm (Pop) Cioban care mână oile la strungă¹ pentru a fi mulse. 2 sm (Pex) Persoană care îndeplinește diverse munci la stână Si: (reg) strungaci (2), strungaș (2) Vz mânător, mânzar, mânzărar, mânzător. 3 a (Mar; d. oameni sau, rar, d. animale) Cu strungăreață Si: (reg) strungaci (3), strungariț, strungaș (3), strungăreț (2). 4 sn (Trs; îf strungariu) Potricală. 5 sn (Trs; Mol) Strungă¹ (1). 6 sn (Reg) Cocleț (la războiul de țesut). 7 sn (Trs; îf strungariu) Muierușcă.

strungariu sn vz strungar²

strungări vt [At: PR. DRAM. 307 / V: (îvr) strug~, ~uguri, ~uhări, (reg) ~nări / Pzi: ~resc / E: strung¹ + -ări] (Pop; fșa; c. i. diferite materiale, piese etc.) A strunji.

STRUGAR s. m. v. strungar¹.

STRUNGAR¹, strungari, s. m. Muncitor la strung. Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară în fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79. Lipit de odaia cizmarului sta Gheorghe, strungar în fier. ARDELEANU, D. 17. – Variantă: strugar (NEGRUZZI, S. III 268) s. m.

STRUNGAR², strungari, s. m. Ciobănaș care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. V. mînător. Și pentru alții sună strungarii din tulnic. LESNEA, I. 34. Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15.

STRUNGĂRI, strungăresc, vb. IV. Tranz. A strunji. Stîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legați între dînșii printr-un șir de bețe frumos strungărite. MACEDONSKI, O. III 109.

STRUNGAR² ~i m. pop. Cioban care mână oile la strungă. /strungă + suf. ~ar

STRUNGAR¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. Muncitor care lucrează la strung. /strung + suf. ~ar

A STRUNGĂRI¹ ~esc 1. intranz. A practica ocupația de strungar; a fi strungar; a lucra la strung. 2. tranz. rar (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /strung + suf. ~ări

A STRUNGĂRI² ~esc pop. 1. tranz. (oi) A mâna la strungă. 2. intranz. A da oile la strungă. /strung + suf. ~ări

strungar m. lucrător la strung.

strungar m. cioban tânăr: care mână oile în strungă.

strugár m. (d. strug, ca și sîrb. bg. strugar). Est. Acela care lucrează cu strugu. – În vest strungar.

2) strungár m. Vest. Strugar.

1) strungár m. (d. strungă). Băiat care mînă oile în strungă. V. scutar.

strungar s. m., pl. strungari

strungări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungăresc, 3 sg. strungărește, imperf. 1 strungăream; conj. prez. 1 sg. să strungăresc, 3 să strungărească

strungar s. m., pl. strungari

strungări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungăresc, imperf. 3 sg. strungărea; conj. prez. 3 să strungărească

strungar (muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungari

strungări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strungăresc, imperf. 3 sg. strungărea; conj. prez. 3 sg. și pl. strungărească

STRUNGAR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

STRUNGAR s. (reg.) mânător. (~ la oi.)

STRUNGĂRI vb. v. struji, strunji.

STRUNGAR s. (reg.) mînător. (~ la oi.)

STRUNGAR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

strungări vb. v. STRUJI. STRUNJI.

strungar, -ă, s.m. și n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaș, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiță, strungăreață. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de țesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miuerușcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungaș.

strungár, strungari, s.m. 1. Păstor care mână oile la strungă. 2. Strungă; portiță: „Și pă mine mă-ngropaț / În strungariu oilor, / În țărcuțu mieilor” (Bilțiu, 2015: 72). – Din strungă + suf. -ar (DEX).