15 definiții pentru strungar (muncitor) strugar strunar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUNGÁR1, strungari, s. m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s. m.] – Strung + suf. -ar.

STRUNGÁR1, strungari, s. m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugár s. m.] – Strung + suf. -ar.

strungar1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ~ug~, (reg) ~nar, ștr~, (îvr) ștrug~ / Pl: ~i / E: strung1 + -ar] 1 Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung Si: (reg) strujitor. 2 (Ban; Trs) Strung1 (1).

STRUNGÁR1, strungari, s. m. Muncitor la strung. Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară în fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79. Lipit de odaia cizmarului sta Gheorghe, strungar în fier. ARDELEANU, D. 17. – Variantă: strugár (NEGRUZZI, S. III 268) s. m.

STRUNGÁR1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Muncitor care lucrează la strung. /strung + suf. ~ar

2) strungár m. Vest. Strugar.

STRUGÁR s. m. v. strungar1.

strugár m. (d. strug, ca și sîrb. bg. strugar). Est. Acela care lucrează cu strugu. – În vest strungar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strungár s. m., pl. strungári

strungár (muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUNGÁR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

STRUNGAR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

Intrare: strungar (muncitor)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungar
  • strungarul
  • strungaru‑
plural
  • strungari
  • strungarii
genitiv-dativ singular
  • strungar
  • strungarului
plural
  • strungari
  • strungarilor
vocativ singular
  • strungarule
  • strungare
plural
  • strungarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strugar
  • strugarul
  • strugaru‑
plural
  • strugari
  • strugarii
genitiv-dativ singular
  • strugar
  • strugarului
plural
  • strugari
  • strugarilor
vocativ singular
  • strugarule
  • strugare
plural
  • strugarilor
strunar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strungar (muncitor) strugar strunar

  • 1. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strujitor 2 exemple
    exemple
    • Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară în fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79.
      surse: DLRLC
    • Lipit de odaia cizmarului sta Gheorghe, strungar în fier. ARDELEANU, D. 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Strung + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09