12 definiții pentru strungar (cioban) strungariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUNGÁR2, strungari, s. m. Cioban care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.

STRUNGÁR2, strungari, s. m. Cioban care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.

strungar2, ~ă [At: CREANGĂ, A. 15 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E: strungă + -ar] 1 sm (Pop) Cioban care mână oile la strungă1 pentru a fi mulse. 2 sm (Pex) Persoană care îndeplinește diverse munci la stână Si: (reg) strungaci (2), strungaș (2) Vz mânător, mânzar, mânzărar, mânzător. 3 a (Mar; d. oameni sau, rar, d. animale) Cu strungăreață Si: (reg) strungaci (3), strungariț, strungaș (3), strungăreț (2). 4 sn (Trs; îf strungariu) Potricală. 5 sn (Trs; Mol) Strungă1 (1). 6 sn (Reg) Cocleț (la războiul de țesut). 7 sn (Trs; îf strungariu) Muierușcă.

STRUNGÁR2, strungari, s. m. Ciobănaș care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. V. mînător. Și pentru alții sună strungarii din tulnic. LESNEA, I. 34. Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15.

STRUNGÁR2 ~i m. pop. Cioban care mână oile la strungă. /strungă + suf. ~ar

strungar m. cioban tânăr: care mână oile în strungă.

1) strungár m. (d. strungă). Băiat care mînă oile în strungă. V. scutar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strungár s. m., pl. strungári

strungár (muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUNGÁR s. (reg.) mânător. (~ la oi.)

STRUNGAR s. (reg.) mînător. (~ la oi.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strungár, -ă, s.m. și n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaș, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiță, strungăreață. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de țesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miuerușcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungaș.

Intrare: strungar (cioban)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungar
  • strungarul
  • strungaru‑
plural
  • strungari
  • strungarii
genitiv-dativ singular
  • strungar
  • strungarului
plural
  • strungari
  • strungarilor
vocativ singular
  • strungarule
  • strungare
plural
  • strungarilor
strungariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strungar (cioban) strungariu

  • 1. Cioban care mână oile la strungă pentru a fi mulse.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mânător, -oare diminutive: strungăraș 2 exemple
    exemple
    • Și pentru alții sună strungarii din tulnic. LESNEA, I. 34.
      surse: DLRLC
    • Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Strungă + sufix -ar.
    surse: DEX '09