3 intrări

58 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”).

STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”).

STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre mare alergătoare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, folosite ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus).Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.

struț1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ruz sm / Pl: ~i sm, ~uri, (rar) ~e sn / E: lat struthio, -onis, it struzzo, ger Strauss] 1 sm Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor, cu picioarele lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase și moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește, îndeosebi, în regiunile tropicale din Africa Si: (înv) stratocamil (Struthio camelus). 2 sm (Fam; îe) (A avea) stomac de ~ (A avea) stomac (mare și) rezistent care digeră bine totul și orice. 3 sm (Pan; arg) Om (mare și) înalt. 4 sn (Reg) Buchet de flori. 5 sn (Pex) Mănunchi de plante, de pene1 etc. 6 sn (Pex) Podoabă pentru pălărie (purtată mai ales de flăcăi), confecționată din flori naturale sau artificiale Si: pană1, păun. 7 sn (Reg) Sfeștoc. 8 a (Reg; îs) Ovăz ~ Ovăz foarte des, crescut într-un pământ gras. 9 sn (Reg) Ramură verde sau bucată de pânză albă pusă în vârful unei case care se află în construcție. 10 sm (Bot; reg; îc) ~ul-mirelui Bătrâniș (Erigeron canadensis). 11 smn (Trs) Cozonac (împletit). 12 sn (Trs) Un fel de colac din aluat care se face la sărbători. 13 sm (Trs) Pâine mică albă Si: corn1 (66). 14 sm (Mol; Buc) Țurțur (de gheață). 15 sn Aldămaș (2).

struț2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri, rar, ~i sm / E: nct] (Mun; Buc) Carabină mică Si: (reg) struțac.

STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus).Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.

STRUȚ3, struțuri, s. n. (Regional) Armă, mai mică decît pușca, avînd țeava de obicei în muchii; carabină mică. Cam p-o gură de colnic, Vedea tinerel voinic, Cu struțu’ pus pă butuc, De cinci ghinturi ghintuit. ȘEZ. II 77.

STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre mare din ordinul alergătoarelor, cu picioarele lungi și puternice, cu pene frumoase și moi, întrebuințate ca podoabă; trăiește în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). Se uita la pălăriile largi, mari de tot, cu pene de struț, ale celor două femei. DUMITRIU, B. F. 58. Nemaiavînd puterea de a reacționa, aștepta nenorocirea să-i vină, cum așteaptă struțul primejdia, ascunzîndu-și capul în nisip. BART, E. 240. O cumpănă se-nalță aproape de un puț Și-n orizon se-ndoaie ca gîtul unui struț. ALECSANDRI, P. A. 128. ◊ Stomac de struț = stomac mare, rezistent, care digeră bine. (Fig.) Citeați pe rupte, de-a valma, înghițind cu un stomac de struț tipăriturile toate de pe tarabă. PAS, Z. I 165.

STRUȚ2, struțuri, s. n. (Transilv.) Buchet de flori. Vasilică, struț de flori, Ori mi te scoală, ori mori. ȘEZ. VII 85. Cînd își pune struț de flori După dînsa stai să mori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31.

STRUȚ ~i m. Pasăre exotică de talie mare, cu gât lung și cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte și cu penaj negru sau brun-cenușiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO].

struț n. Tr. buchet. [Nemț. STRAUSS].

2) struț m. (it struzzo, d. lat. strúthio, care e vgr. struthion. Cp. cu papagal). Cea maĭ mare pasăre din timpurile noastre (că odinioară au existat și maĭ marĭ). Stomah de struț, stomah care mistuĭe tot, stomah foarte sănătos. – L. V. și strutocámil, pl. lĭ, și -ámilă f., pl. e (ngr. struthokámilos). V. casoar, nandu, dront. – Struțu locuĭește pin Africa tropicală. Are aripĭ cu pene moĭ, așa în cît nu poate zbura. Dar la fugă e neîntrecut, în înălțime ajunge pînă la 2,50 m. Există și crescătorĭ de struțĭ.

1) struț m. (rudă cu țurțurĭ). Mold. Pl. Țurțurĭ (rev. I. Crg. 4, 60).

3) struț n., pl. urĭ (germ. strauss). Trans. Buchet.

4) struț n., pl. urĭ. Carabină, pușcă scurtă.(Aricescu, Ist. Revol. Rom. d. 1821, pag. 30, Craĭova, 1874, tip. Chițu).

STRUNG, strunguri, s. n. Mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. prin așchiere a unei piese. – Din sl. strungŭ.

STRUNG, strunguri, s. n. Mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. prin așchiere a unei piese. – Din sl. strungŭ.

stru4 sf vz strung1[1] corectat(ă)

  1. În original tipărit: vz strungă2, care te trimite la cuv. strung1, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

strung1 sn [At: MARDARIE, L. 3 429 / V: ~uc, ~ug, ~ugur, ~uh, ~uj, strun, ~rună, ~nc, (reg) ~ă, ~nț, ~uț, ștrug, ștruț / Pl: ~uri / E: vsl строутъ] 1 Mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută, prin așchiere, operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. a unei piese Si: (reg) strungar1 (2). 2 (Pop; spc) Strujniță (3). 3 (Rar) Scaunul strungarului. 4 (Reg; îf strug) Rindea. 5 (Ban; îf strug) Rindea de geluit doage. 6 (Trs; îf strug) Cuțitoaie (1).

STRUNG, strunguri, s. n. Mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută, prin așchiere, operații de rotunjire, de filetare, de găurire etc. a unei piese (de metal, de lemn etc.) care are o mișcare de rotație (unealta așchietoare avînd o mișcare de înaintare). La strunguri se lucrează în trei schimburi, asigurîndu-se astfel secției de ajustaj un flux normal al procesului muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2774. Voicu ăsta e un băiat bun. A fost și el muncitor ca și mine. A lucrat în uzină. Și-a fărîmat mîinile la strung. BARANGA, I. 194. ◊ Strung (sistem) revolver v. revolver. – Variantă: (regional) strug (PAMFILE, I. C. 169) s. n.

STRUNG ~uri n. tehn. Mașină-unealtă pentru prelucrarea prin așchiere a unor piese (de metal, de lemn etc.) în procesul unei mișcări de rotație. ~ automat. A da la ~. /<sl. strungu

strung n. 1. mașină de fasonat și rotunjit lemnele și metalele; 2. unealtă cu care rotarul strujește căpâțânile roții; 3. scaunul strungarului. [Și strug = slav. STRUGŬ, răzuitoare].

2) strug n., pl. urĭ (vsl. strugŭ, răzuitoare; bg. rus. strug, strug. V. strujesc). Est. Mașină de strujit, de rătunzit și ornat lemnu (picĭoarele de mese, de scaune) saŭ metalu (sfeșnicele de biserică). Piesa se fixează pe strug, se învîrtește și se lucrează cu diferite instrumente. – În vest strung. V. răzuș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

struț1 (pasăre) s. m., pl. struți

struț2 (reg.) (buchet de flori, carabină) s. n., pl. struțuri

struț2 (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. struțuri

struț1 (pasăre) s. m., pl. struți

struț (pasăre) s. m., pl. struți

struț (buchet de flori) s. n., pl. struțuri

struț, -ți (pasăre) și -țuri (buchete de flori).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

struț (struțuri), s. n. – (Trans.) Buchet. Germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi).

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.

strung (-guri), s. n. – Mașină-unealtă care îndeplinește diferite operații de așchiere. – Var. Mold., Trans., strug, și der. Mr. strug. Sl. strugŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Tiktin; Conev 66), de la strugati „a răzui”, var. a lui stružiti, cf. struji, și bg., cr., slov., rus. strug. Nazala nu a fost explicată; ar putea fi o influență din gr., cf. ngr. στρουγγύλος „rotund”, cu atît mai mult cu cît γγ sau γϰ în loc de γ, ϰ este destul de frecventă în ngr.Der. strungar, s. m. (strujitor), cf. bg. strugarĭ, sb. strugar; strungări, vb. (a strunji); strungărie, s. f. (strung, atelierul strungarului).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

struț, struțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori).

struț, struțuri, s.n. – (reg.) Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi, 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar, 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, din cauza degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu, 1996). ♦ (onom.) Struț, Struțen, Struți, nume de familie (47 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din germ. Strauβ „buchet de flori” (Șăineanu, Scriban; Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Politica struțului – Expresie veche, cu obîrșie neprecisă. Înseamnă a-ți închipui că poți evita un pericol, dacă refuzi să-l vezi, întocmai cum struțul crede că se ascunde în întregime, dacă își bagă capul în nisip. „Asta nu înseamnă să procedăm asemenea struțului, așteptînd ca uriașa clepsidră a timpului să fi strecurat întreg nisipul…” (Marcel Breslașu).

Intrare: struț (buchet, armă)
struț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struț
  • struțul
  • struțu‑
plural
  • struțuri
  • struțurile
genitiv-dativ singular
  • struț
  • struțului
plural
  • struțuri
  • struțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: struț (pasăre)
struț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struț
  • struțul
  • struțu‑
plural
  • struți
  • struții
genitiv-dativ singular
  • struț
  • struțului
plural
  • struți
  • struților
vocativ singular
plural
struz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștruț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: strung
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strung
  • strungul
  • strungu‑
plural
  • strunguri
  • strungurile
genitiv-dativ singular
  • strung
  • strungului
plural
  • strunguri
  • strungurilor
vocativ singular
plural
strug1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strug
  • strugul
  • strugu‑
plural
  • struguri
  • strugurile
genitiv-dativ singular
  • strug
  • strugului
plural
  • struguri
  • strugurilor
vocativ singular
plural
strugur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
struh
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strunc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strunț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
struț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • struț
  • struțul
  • struțu‑
plural
  • struțuri
  • struțurile
genitiv-dativ singular
  • struț
  • struțului
plural
  • struțuri
  • struțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

struț, struțurisubstantiv neutru

  • 1. regional Buchet de flori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vasilică, struț de flori, Ori mi te scoală, ori mori. ȘEZ. VII 85. DLRLC
    • format_quote Cînd își pune struț de flori După dînsa stai să mori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. DLRLC
  • 2. regional Armă, mai mică decât pușca, având țeava de obicei în muchii; carabină mică. DLRLC
    • format_quote Cam p-o gură de colnic, Vedea tinerel voinic, Cu struțu’ pus pă butuc, De cinci ghinturi ghintuit. ȘEZ. II 77. DLRLC
etimologie:
  • struț (cu sensul după limba germană Straussstruț” și „buchet”). DEX '09 DEX '98

struț, struțisubstantiv masculin

  • 1. Pasăre mare alergătoare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, folosite ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se uita la pălăriile largi, mari de tot, cu pene de struț, ale celor două femei. DUMITRIU, B. F. 58. DLRLC
    • format_quote Nemaiavînd puterea de a reacționa, aștepta nenorocirea să-i vină, cum așteaptă struțul primejdia, ascunzîndu-și capul în nisip. BART, E. 240. DLRLC
    • format_quote O cumpănă se-nalță aproape de un puț Și-n orizon se-ndoaie ca gîtul unui struț. ALECSANDRI, P. A. 128. DLRLC
    • chat_bubble (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Citeați pe rupte, de-a valma, înghițind cu un stomac de struț tipăriturile toate de pe tarabă. PAS, Z. I 165. DLRLC
etimologie:

strung, strungurisubstantiv neutru

  • 1. Mașină-unealtă cu ajutorul căreia se execută operația de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimțuire etc. prin așchiere a unei piese. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La strunguri se lucrează în trei schimburi, asigurîndu-se astfel secției de ajustaj un flux normal al procesului muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2774. DLRLC
    • format_quote Voicu ăsta e un băiat bun. A fost și el muncitor ca și mine. A lucrat în uzină. Și-a fărîmat mîinile la strung. BARANGA, I. 194. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii