STRUȚ¹, struți, s. m. Pasăre mare alergătoare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, folosite ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.

struț¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ruz sm / Pl: ~i sm, ~uri, (rar) ~e sn / E: lat struthio, -onis, it struzzo, ger Strauss] 1 sm Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor, cu picioarele lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase și moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește, îndeosebi, în regiunile tropicale din Africa Si: (înv) stratocamil (Struthio camelus). 2 sm (Fam; îe) (A avea) stomac de ~ (A avea) stomac (mare și) rezistent care digeră bine totul și orice. 3 sm (Pan; arg) Om (mare și) înalt. 4 sn (Reg) Buchet de flori. 5 sn (Pex) Mănunchi de plante, de pene¹ etc. 6 sn (Pex) Podoabă pentru pălărie (purtată mai ales de flăcăi), confecționată din flori naturale sau artificiale Si: pană¹, păun. 7 sn (Reg) Sfeștoc. 8 a (Reg; îs) Ovăz ~ Ovăz foarte des, crescut într-un pământ gras. 9 sn (Reg) Ramură verde sau bucată de pânză albă pusă în vârful unei case care se află în construcție. 10 sm (Bot; reg; îc) ~ul-mirelui Bătrâniș (Erigeron canadensis). 11 smn (Trs) Cozonac (împletit). 12 sn (Trs) Un fel de colac din aluat care se face la sărbători. 13 sm (Trs) Pâine mică albă Si: corn¹ (66). 14 sm (Mol; Buc) Țurțur (de gheață). 15 sn Aldămaș (2).

STRUȚ¹, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.

STRUȚ¹, struți, s. m. Pasăre mare din ordinul alergătoarelor, cu picioarele lungi și puternice, cu pene frumoase și moi, întrebuințate ca podoabă; trăiește în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). Se uita la pălăriile largi, mari de tot, cu pene de struț, ale celor două femei. DUMITRIU, B. F. 58. Nemaiavînd puterea de a reacționa, aștepta nenorocirea să-i vină, cum așteaptă struțul primejdia, ascunzîndu-și capul în nisip. BART, E. 240. O cumpănă se-nalță aproape de un puț Și-n orizon se-ndoaie ca gîtul unui struț. ALECSANDRI, P. A. 128. ◊ Stomac de struț = stomac mare, rezistent, care digeră bine. (Fig.) Citeați pe rupte, de-a valma, înghițind cu un stomac de struț tipăriturile toate de pe tarabă. PAS, Z. I 165.

STRUȚ ~i m. Pasăre exotică de talie mare, cu gât lung și cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte și cu penaj negru sau brun-cenușiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO].

1) struț m. (rudă cu țurțurĭ). Mold. Pl. Țurțurĭ (rev. I. Crg. 4, 60).

2) struț m. (it struzzo, d. lat. strúthio, care e vgr. struthion. Cp. cu papagal). Cea maĭ mare pasăre din timpurile noastre (că odinioară au existat și maĭ marĭ). Stomah de struț, stomah care mistuĭe tot, stomah foarte sănătos. – L. V. și strutocámil, pl. lĭ, și -ámilă f., pl. e (ngr. struthokámilos). V. casoar, nandu, dront. – Struțu locuĭește pin Africa tropicală. Are aripĭ cu pene moĭ, așa în cît nu poate zbura. Dar la fugă e neîntrecut, în înălțime ajunge pînă la 2,50 m. Există și crescătorĭ de struțĭ.

struz sm vz struț¹

ștruț sm vz struț

struț¹ (pasăre) s. m., pl. struți

struț¹ (pasăre) s. m., pl. struți

struț (pasăre) s. m., pl. struți

struț

struț, -ți (pasăre) și -țuri (buchete de flori).

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.

Politica struțului – Expresie veche, cu obîrșie neprecisă. Înseamnă a-ți închipui că poți evita un pericol, dacă refuzi să-l vezi, întocmai cum struțul crede că se ascunde în întregime, dacă își bagă capul în nisip. „Asta nu înseamnă să procedăm asemenea struțului, așteptînd ca uriașa clepsidră a timpului să fi strecurat întreg nisipul…” (Marcel Breslașu).