struț¹ [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ruz sm / Pl: ~i sm, ~uri, (rar) ~e sn / E: lat struthio, -onis, it struzzo, ger Strauss] 1 sm Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor, cu picioarele lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase și moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește, îndeosebi, în regiunile tropicale din Africa Si: (înv) stratocamil (Struthio camelus). 2 sm (Fam; îe) (A avea) stomac de ~ (A avea) stomac (mare și) rezistent care digeră bine totul și orice. 3 sm (Pan; arg) Om (mare și) înalt. 4 sn (Reg) Buchet de flori. 5 sn (Pex) Mănunchi de plante, de pene¹ etc. 6 sn (Pex) Podoabă pentru pălărie (purtată mai ales de flăcăi), confecționată din flori naturale sau artificiale Si: pană¹, păun. 7 sn (Reg) Sfeștoc. 8 a (Reg; îs) Ovăz ~ Ovăz foarte des, crescut într-un pământ gras. 9 sn (Reg) Ramură verde sau bucată de pânză albă pusă în vârful unei case care se află în construcție. 10 sm (Bot; reg; îc) ~ul-mirelui Bătrâniș (Erigeron canadensis). 11 smn (Trs) Cozonac (împletit). 12 sn (Trs) Un fel de colac din aluat care se face la sărbători. 13 sm (Trs) Pâine mică albă Si: corn¹ (66). 14 sm (Mol; Buc) Țurțur (de gheață). 15 sn Aldămaș (2).

struț² sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri, rar, ~i sm / E: nct] (Mun; Buc) Carabină mică Si: (reg) struțac.

STRUȚ², struțuri, s. n. (Transilv.) Buchet de flori. Vasilică, struț de flori, Ori mi te scoală, ori mori. ȘEZ. VII 85. Cînd își pune struț de flori După dînsa stai să mori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31.

STRUȚ³, struțuri, s. n. (Regional) Armă, mai mică decît pușca, avînd țeava de obicei în muchii; carabină mică. Cam p-o gură de colnic, Vedea tinerel voinic, Cu struțu’ pus pă butuc, De cinci ghinturi ghintuit. ȘEZ. II 77.

struț n. Tr. buchet. [Nemț. STRAUSS].

3) struț n., pl. urĭ (germ. strauss). Trans. Buchet.

4) struț n., pl. urĭ. Carabină, pușcă scurtă.(Aricescu, Ist. Revol. Rom. d. 1821, pag. 30, Craĭova, 1874, tip. Chițu).

struț² (reg.) (buchet de flori, carabină) s. n., pl. struțuri

struț² (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. struțuri

struț (buchet de flori) s. n., pl. struțuri

struț

struț, -ți (pasăre) și -țuri (buchete de flori).

struț (struțuri), s. n. – (Trans.) Buchet. Germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi).

STRUȚ s. v. buchet, mănunchi.

struț s. v. BUCHET. MĂNUNCHI.

struț, struțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori).

struț, struțuri, s.n. (reg.) 1. Buchet de flori (la pălărie): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar, 1980: 94). ■ „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, din cauza degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu, 1996). 2. Broșă; bumbușcă. ■ (onom.) Struț(i), nume de familie în jud. Maram. – Din germ. Strauβ „buchet de flori” (Candrea, după DER; MDA).

struț, struțuri, s.n. – (reg.) Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi, 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar, 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, din cauza degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu, 1996). ♦ (onom.) Struț, Struțen, Struți, nume de familie (47 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din germ. Strauβ „buchet de flori” (Șăineanu, Scriban; Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet”.