17 definiții pentru stramă
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRAMĂ, strame, s. f. (Înv. și reg.) Fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură. – Et. nec. Cf. destrăma.
stramă sf [At: ASACHI, F. 57/14 / V: stram sn, ~ană / Pl: ~me, ~rămi, ~rămuri / E: s- + tramă] 1 (Îrg) Scamă (dintr-o țesătură) Si: (îrg) stramiță (1). 2 (Pex) Destrămătură (1). 3 Zdreanță dintr-o țesătură. 4 (Îe) A nu avea ~ (pe el) A fi sărac. 5 (Mun; îf strană) Natră. 6 (Îe; îf strană) Nu stă (sau n-a rămas) ~na într-un fir Se spune când cineva a rămas sărac de tot. 7 (Irn; îae) Se spune când cineva se lasă rugat, ridică pretenții. 8 (Trs) Lână colorată pentru țesut sau pentru brodat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRAMĂ, strame, s. f. (Reg.) Fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură. – Et. nec. Cf. destrăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
STRAMĂ, strame, s. f. Fir destrămat dintr-o țesătură. Parcă îl văd dînd din cap amărît și plin de strame și de praf! STĂNOIU, C. I. 135. Semn pui: un păr din cap ori o stramă din bete, din cămașă, brîu etc. ȘEZ. III 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strámă f., pl. e și ămĭ (d. *a străma, a destrăma). Fire destrămate, destrămătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stram1 sn vz stramă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strană2 sf vz stramă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stramă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. stramei; pl. strame
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stramă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. stramei; pl. strame
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stramă s. f., g.-d. art. stramei; pl. strame
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRAMĂ s. v. destrămătură, răritură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stramă s. v. DESTRĂMĂTURĂ. RĂRITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stramă (-me), s. f. – Destrămătură. Lat. trama, prin intermediul unui der. extramāre (Tiktin), cf. logud. istramare „a destrăma”; stramă ar fi deci un deverbal de la a *străma, cf. destrăma. – Der. strămătură, s. f. (destrămătură; lînă vopsită).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stramă, strame, s.f. (înv. și reg.) 1. fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură, stramiță, zdreanță, scamă. 2. (reg.; în forma: strană) urzeala de pe sulul războiului de țesut; natră. 3. (reg.) lână colorată pentru țesut sau pentru brodat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stramă, strame, s.f. – (reg.) Scamă; fir destrămat dintr-o țesătură. – Cf. destrămătură (< lat. *distramare, cf. tramă „urzeală”) (DEX); din *străma„ a destrăma” (Scriban); din s- + tramă (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stramă, -e, s.f. – Scamă; fir destrămat dintr-o țesătură. – Cf. destrămătură (< lat. *distramare, cf. tramă „urzeală”).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
STRAMĂ subst. 1. Stanul Stramei, rumîn (17 B IV 148). 2. Strămătură b. (16 B III 256) subst. 3. Strămăturaru, D. (Ocina) < nom. agentis. 4. Cf. Stramco (16 B V 137).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stramă, stramesubstantiv feminin
- 1. Fir destrămat dintr-o țesătură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: destrămătură răritură strămătură
- Parcă îl văd dînd din cap amărît și plin de strame și de praf! STĂNOIU, C. I. 135. DLRLC
- Semn pui: un păr din cap ori o stramă din bete, din cămașă, brîu etc. ȘEZ. III 80. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
- destrăma DEX '98 DEX '09