11 definiții pentru răritură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂRITURĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură.

RĂRITURĂ, rărituri, s. f. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. – Rări + suf. -tură.

răritu sf [At: I. IONESCU, C. 70/16 / V: (reg) ~răt~ / Pl: ~ri / E: rări + -tură] 1 Rărit1. 2 Loc rămas liber între obiecte așezate rar (4). 3 Loc cu vegetație rară (4) Si: rariște (1). 4 Defect al unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară (1) decât în rest. 5 (Reg) Strungăreață. 6 (Reg) Știrbitură a dinților la cai.

RĂRITURĂ, rărituri, s. f. Acțiunea de a (se) rări; loc rămas liber între obiectele așezate rar. Zării pîntre răriturile copacilor un oraș mare. GORJAN, H. I 113. ♦ Loc (într-o pădure, într-un cîmp) cu vegetație rară. La un moșiroi se lasă numai un fir de popușoi... prea rareori cîte două, cînd însă acestea se află într-o răritură. PAMFILE, A. R. 73. [Robinson] se cam tot depărta de codrii cei mari, mergînd prin rărituri. DRĂGHICI, R. 62. ♦ Defect al unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rare decît în rest.

RĂRITURĂ rărituri f. 1) Loc liber rămas între obiecte așezate rar. 2) Defect sau uzură a unei țesături care este într-un loc mai rară. /a (se) rări + suf. ~tură

răritúră f., pl. ĭ. Loc rărit (cu puținĭ copacĭ, cu puțin păr ș. a.). V. desiș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răritu s. f., g.-d. art. răriturii; pl. rărituri

răritu s. f., g.-d. art. răriturii; pl. rărituri

răritu s. f., g.-d. art. răriturii; pl. rărituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂRITU s. 1. destrămătură, (pop.) stramă, strămătură. (O ~ la un pulover.) 2. v. lătunoaie, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o țesătură.) 3. rariște, (pop.) răriș, (reg.) răret, rărime. (Se odihnea într-o ~ de pădure.)

RĂRITU s. 1. destrămătură, (pop.) stramă, strămătură. (O ~ la un pulover.) 2. (TEXT.) lătunoaie, (reg.) cărare, strungă. (~ într-o țesătură.) 3. rariște, (pop.) răriș, (reg.) răret, rărime. (Se odihnea într-o ~ de pădure.)

Intrare: răritură
răritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răritu
  • răritura
plural
  • rărituri
  • răriturile
genitiv-dativ singular
  • rărituri
  • răriturii
plural
  • rărituri
  • răriturilor
vocativ singular
plural
rărătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răritu, răriturisubstantiv feminin

  • 1. Loc rămas liber între obiecte așezate rar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zării pîntre răriturile copacilor un oraș mare. GORJAN, H. I 113. DLRLC
    • 1.1. Acțiunea de a (se) rări. DLRLC
    • 1.2. Loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La un moșiroi se lasă numai un fir de popușoi... prea rareori cîte două, cînd însă acestea se află într-o răritură. PAMFILE, A. R. 73. DLRLC
      • format_quote [Robinson] se cam tot depărta de codrii cei mari, mergînd prin rărituri. DRĂGHICI, R. 62. DLRLC
    • 1.3. Defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Rări + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.