stramă sf [At: ASACHI, F. 57/14 / V: stram sn, ~ană / Pl: ~me, ~rămi, ~rămuri / E: s- + tramă] 1 (Îrg) Scamă (dintr-o țesătură) Si: (îrg) stramiță (1). 2 (Pex) Destrămătură (1). 3 Zdreanță dintr-o țesătură. 4 (Îe) A nu avea ~ (pe el) A fi sărac. 5 (Mun; îf strană) Natră. 6 (Îe; îf strană) Nu stă (sau n-a rămas) ~na într-un fir Se spune când cineva a rămas sărac de tot. 7 (Irn; îae) Se spune când cineva se lasă rugat, ridică pretenții. 8 (Trs) Lână colorată pentru țesut sau pentru brodat.