STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafidă s. f.] – Din ngr. stafída.

stafidă sf [At: BIBLIA (1688), 98²/2 / V: (îvp) stra~, (reg) sca~, ~ină, stăf~, stăfige sfp, strafiră, strafită, străf~, străfigă, străfiră / Pl: ~de / E: ngr σταφίδα] Boabă uscată și fără semințe a unor specii de struguri (folosită la prepararea unor prăjituri) Si: (reg) poamă, rozinchină.

stafină sf vz stafidă

stăfidă sf vz stafidă

stăfige sfp vz stafidă

strafidă sf vz stafidă

strafiră sf vz stafidă

strafită sf vz stafidă

străfia v vz străfiga¹ corectat(ă)

străfida v vz străfiga¹ corectat(ă)

străfiga² vt [At: MAT. FOLK. 627 / Pzi: străfig / E: stră- + [în]fig] (Reg) A străpunge (2).

străfiga¹ [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 112 / V: ~ia, ~ida, ~ina, ~ita, ~ăviga, ~refeda, ~refia, ~ref~, trăfiga / Pzi: străfig, ~ighez / E: ns cf strănuta] 1 vi (Pop; d. oameni și d. cai) A strănuta (1). 2 vi (Reg) A sughița. 3 vi (Reg; d. cai) A sforăi (3). 4 vi A necheza. 5 vt (Reg) A scuipa (ceea ce era gata să înghită).

străfigă sf vz stafidă^[1] corectat(ă)

străfina v vz străfiga¹

străfiră sf vz stafidă

străfita v vz străfiga¹

străviga v vz străfiga¹ corectat(ă)

strefeda v vz străfiga¹

strefia v vz străfiga¹

strefiga v vz străfiga¹

trafiga v vz străfiga

STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafidă s. f.] – Din ngr. stafídha.

STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă de strugure uscată (folosită la prepararea unor prăjituri). Ți-am adus nohot și stafide. SADOVEANU, O. I 337. Găseau întotdeauna o punguliță cu stafide, cîteva roșcove, covrigi sau bomboane. SAHIA, N. 96. – Variantă: (popular) strafidă (DRĂGHICI, R. 95, ȘEZ. I 37) s. f.

STRĂFIGA, străfig, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A strănuta. Arapul odată străfigă de răsună odaia. I. CR. VI 334. 2. (Despre cai) A sforăi, a necheza. Tabac... La nas murgului pus-ai, Și murgul că-mi străfiga. PĂSCULESCU, L. P. 159.

STRĂFIGA², străfig, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A strănuta. 2. Intranz. (Despre cai) A sforăi, a necheza. 3. Tranz. A scuipa.

STRĂFIGA¹, străfig, vb. I. Tranz. (Reg.) A străpunge. – Din stră- + [în]fige.

STAFIDĂ ~e f. mai ales la pl. Boabă uscată (și lipsită de semințe) a unor varietăți de struguri. [G.-D. stafidei] /<ngr. stafída

stafidă f. boabe de struguri uscați (Astaphis): stafide de Corint [Gr. mod.].

străfigà v. a strănuta (provincialism oltenesc). [Origină necunoscută].

stafídă f., pl. e (ngr. stafida, d. vgr. stafis, -idos; vsl. stapida). Bobiță de strugure (de poamă) uscată: o lădiță de stafide de Cipru. Zbîrcit ca o stafidă, foarte zbîrcit. – În est. strafidă.

strafídă, V. stafidă.

străfíg, a -á v. intr. (stră- și fig de orig. neșt. dar latină). Mold. (Șez. 32.76) Olt. Ban. Strănut. V. tr. Arunc ceĭa ce era aproape să’nghit. – Și -idá, -itá și -iá.

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

stafidă, -de.

stafidă (-de), s. f. – Boabă de strugure uscată. – Var. strafidă (Mold.). Mr. stăfidă, megl. stăfigă. Ngr. σταφίδα (Roesler 576; Tiktin; Sandfeld 18), cf. calabr. stáfida, bg. stafida, alb. stafidhë. – Der. stafidi, vb. refl. (a se usca, a se descărna), cf. ngr. σταφιδιάζω „a se usca strugurii”. ἔ γινε σταφίδα „s-a sfrijit” (cf. Gáldi 256).

străfige (-g, -?), vb. – A strănuta. Origine necunoscută. (ALR, I, 78) și după Scriban, în Banat și Mold.

stafidă, stafide s. f. om firav / sfrijit / pipernicit.

STAFIDĂ s. (reg.) poamă, rozinchină. (Cozonac cu ~e.)

STRĂFIGA vb. v. necheza, râncheza, strănuta.

STAFIDĂ s. (reg.) poamă, rozinchină. (Cozonac cu ~.)

străfiga vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA. STRĂNUTA.

străfiga¹, străfig, vb. I (reg.) 1. a strănută. 2. a sughița. 3. (despre cai) a forăi; a necheza. 4. a scuipa.

străfiga², străfig, vb. I (reg.) a străpunge, a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a penetra.