21 de definiții pentru strănuta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare.

STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. – Lat. sternutare.

strănuta vi [At: NECULCE, L. 113 / V: (îvp) stărn~, (înv) stern~, ~ren~ (reg) sdr~, stărmu~, ~ăhuna, ~ămu~, ~ăsia, ~ășuna, zdr~, zdrehuna / Pzi: strănut / E: sternutare] 1 (D. oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni, printr-un act reflex brusc și violent al mușchilor expiratori Si: (pop) a străfiga1 (1), (reg) a prâsni2, a zdrăvăna. 2 (Îvr) A vărsa pe gură. 3 (Reg; d. cai) A forăi (1).

STRĂNUTA, strănut, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămîni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. ◊ Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. 2. (Rar, despre cai) A forăi. Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539.

A STRĂNUTA strănut intranz. A elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a mușchilor expiratori. /<lat. sternutare

strănutà v. a da un strănut. [Lat. STERNUTARE].

3) strănút, a -á v. intr. (lat. sternûtáre, a strănuta des, d. sternúere, a strănuta, it. starnutare și -tire, pv. sp. estornudar, fr. éternuer). Expir convulsiv și violent aeru pe nas și pe gură, cum se întîmplă cînd te gîdili în nas orĭ aĭ guturaĭ. – Și stărnut și strenut. V. străfig.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strănuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strănut, 2 sg. strănuți, 3 strănu; conj. prez. 1 sg. să strănut, 3 să strănute

strănuta (a ~) vb., ind. prez. 3 strănu

strănuta vb., ind. prez. 1 sg. strănut, 3 sg. și pl. strănu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pârșni, (prin Ban.) a zdrăvăna. (E răcit și ~.)

STRĂNUTA vb. (pop.) a străfiga, (reg.) a pîrșni, (prin Ban.) a zdrăvăna. (E răcit și ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strănuta (-t, -at), vb. – A elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură. – Var. stărnuta, strenuta. Mr. stărnut(are). Lat. sternūtāre (Meyer, Alb. St., IV, 120; Pascu, I, 161; REW 8250), cf. it. starnutare, (v. it. stranutare, sicil. stranutari, friul. stranudá), prov., cat., sp. estornudar, fr. éternuer. Lipsește în Trans. de V (ALR, I, 78). – Der. strănut (var. strănutat, strănutătură), s. f. (acțiunea de a strănuta, zgomotul produs).

Intrare: strănuta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strănuta
  • strănutare
  • strănutat
  • strănutatu‑
  • strănutând
  • strănutându‑
singular plural
  • strănu
  • strănutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strănut
(să)
  • strănut
  • strănutam
  • strănutai
  • strănutasem
a II-a (tu)
  • strănuți
(să)
  • strănuți
  • strănutai
  • strănutași
  • strănutaseși
a III-a (el, ea)
  • strănu
(să)
  • strănute
  • strănuta
  • strănută
  • strănutase
plural I (noi)
  • strănutăm
(să)
  • strănutăm
  • strănutam
  • strănutarăm
  • strănutaserăm
  • strănutasem
a II-a (voi)
  • strănutați
(să)
  • strănutați
  • strănutați
  • strănutarăți
  • strănutaserăți
  • strănutaseți
a III-a (ei, ele)
  • strănu
(să)
  • strănute
  • strănutau
  • strănuta
  • strănutaseră
zdrănuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stărnuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrehuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sdrănuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sternuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
străhuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strenuta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strănuta, strănutverb

  • 1. (Despre oameni și unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Praf de strănutat = substanță medicamentoasă iritantă, care provoacă strănutul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un țap... scutura din cap și strănuta disperat. HOGAȘ, M. N. 201. DLRLC
      • format_quote Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. DLRLC
  • 2. rar Despre cai: forăi. DLRLC
    sinonime: forăi
    • format_quote Caii au strănutat cu putere în iarbă, unii mai aproape, alții mai încolo, pe urmă s-au alinat, rămînînd neclintiți. SADOVEANU, F. J. 539. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.