2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÁDĂ, străzi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) în interiorul unei localități, de-a lungul căruia se înșiră, de o parte și de alta, trotuarele și casele. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare (reprezentând opinia publică). A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. și: (înv.) strade] – Din ngr. stráta, it. strada.

STRÁDĂ, străzi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) în interiorul unei localități, de-a lungul căruia se înșiră, de o parte și de alta, trotuarele și casele. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare (reprezentând opinia publică). A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. și: (înv.) strade] – Din ngr. stráta, it. strada.

STRADÉLĂ, stradele, s. f. (Rar) Străduță. – Din it. stradella.

STRÁDĂ, străzi, s. f. 1. Drum (mai ales pavat) în interiorul unui oraș, de-a lungul căruia se înșiră de obicei, de o parte și de alta, casele. Coborîse ceața iernii peste străzi, Ca prin fum se deslușeau cu greu Casele ce ne priveau de prin ogrăzi. D. BOTEZ, P. O. 75. Strada era plină de copii gălăgioși, de roșcovi sălbatici și de vrăbii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 225. Povestea lui... n-o știa nici el însuși sau o uitase. S-a pomenit așa, pe stradă. El era al străzii și strada era a lui. ANGHEL, PR. 52. ◊ Expr. Omul de pe stradă = un anonim, o persoană oarecare. A arunca (pe cineva) în stradă = a da (pe cineva) afară din casă, p. ext. a lua cuiva tot ce are, a-l sărăci. 2. Locuitorii unei străzi (1). Toată strada a ieșit să-l primească.Pl. și: (învechit) strade (MACEDONSKI, O. I 179, GHEREA, ST. CR. I 361, EMINESCU, N. 33).

STRADÉLĂ, stradele, s. f. Stradă mică și (de obicei) îngustă; străduță. V. pasaj. Pe lîngă strada Plevnei și bulevard e o curte lungă cît o stradelă și acoperită cu etaje adăugate și cîrpite. CAMIL PETRESCU, P. 53. Pe garduri ostenite, pe umede stradele Lumina mohorîtă se-ntunecă. CAZIMIR, L. U. 31. După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64.

STRÁDĂ s.f. 1. Drum (pavat) care trece prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. Locuitorii unei străzi (1). [Pl. străzi, strade. / < it. strada].

STRADÉLĂ s.f. Stradă mică; străduță. [< it. stradella].

STRÁDĂ s. f. 1. drum (pavat) prin interiorul unui oraș, printre case etc. 2. locuitorii unei străzi (1). (< ngr. strada, it. strada)

STRADÉLĂ s. f. stradă mică; străduță. (< it. stradella)

copíl al străzii sint. s. (în țara noastră, fenomen îngrijorător după dec. ’89) ◊ „În literatura de specialitate, termenul de «copii ai străzii» nu este explicitat foarte clar. Totuși, o delimitare se poate face. Ei sunt aceia care n-au locuință (în unele cazuri nici susținător legal) și trăiesc în locuri publice.” R.l. 15 V 92 p. 3. ◊ „Cea mai nouă metodă de a «produce» bani pentru copiii străzii care controlează zona centrală a Capitalei – Universitate – este homosexualitatea.” R.l. 11 IX 93 p. 5. ◊ „Recent, opt «copii ai străzii» au fost uciși la Rio de Janeiro [...]” R.l. 17 IX 93 p. 11; v. și Ev.z. 12 I 95 p. 4

strádă-muzéu s. f.Strada-muzeu oferea privirilor câteva opere reprezentative semnate Zadkine, Okamoto, Schoffer și alții.” Sc. 19 VI 71 p. 6. ◊ „Cracovia: O stradă-muzeu [...] Este vorba de un program de restaurare a străzii principale de acces spre cunoscutul castel de pe colina Wawel, în prezent transformat în muzeu.” I.B. 10 I 74 p. 4. ◊ Stradă-muzeu. Municipalitatea Parisului a hotărât să transforme celebra stradă Grande Armée într-un original muzeu. Astfel, în vitrinele magazinului auto de pe această stradă au fost expuse piese vechi de automobile, în cele ale magazinului de obiecte radiofonice – tipuri dintre cele mai curioase aparate ieșite din uz.” I.B. 10 II 76 p. 4 //din stradă + muzeu//

STRÁDĂ ~ăzi f. 1) Drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbană). ~ principală.Om de pe (sau din) ~ necunoscut; trecător. A arunca pe cineva în ~ a) a alunga pe cineva afară din casă; b) a lăsa pe cineva pe drumuri; a sărăci pe cineva. 2) Ansamblul pietonilor aflați la un moment dat pe un asemenea drum. 3) fig. Mediu asupra căruia societatea sau familia nu-și exercită influența culturală. [G.-D. străzii] /<it. strada

STRADÉLĂ ~e f. Stradă îngustă și scurtă. /<it. stradella

strádă f., pl. e și -ăzĭ (ngr. stráda, stradă, d. it. strada, drum afară din oraș, care vine d. lat. strata, adică „așternută, pavată”. V. strat). Uliță, drum în oraș: stradele care se prelungesc afară din oraș se numesc „căĭ”.

*stradélă f., pl. e (it. stradella). Ulicĭoară. – Și străduță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strádă s. f., g.-d. art. strắzii; pl. strắzi; abr. str.

stradélă (rar) s. f., g.-d. art. stradélei; pl. stradéle

strádă s. f., g.-d. art. străzii; pl. străzi

stradélă s. f., g.-d. art. stradélei; pl. stradéle

arată toate definițiile

Intrare: stradă
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stra
  • strada
plural
  • străzi
  • străzile
genitiv-dativ singular
  • străzi
  • străzii
plural
  • străzi
  • străzilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
formă învechită
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stra
  • strada
plural
  • strade
  • stradele
genitiv-dativ singular
  • strade
  • stradei
plural
  • strade
  • stradelor
vocativ singular
plural
Intrare: stradelă
stradelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strade
  • stradela
plural
  • stradele
  • stradelele
genitiv-dativ singular
  • stradele
  • stradelei
plural
  • stradele
  • stradelelor
vocativ singular
plural