14 definiții pentru strălucitor strelucitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adj. 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Străluci + suf. -tor.

STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adj. 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. Fig. Fastuos, splendid. – Străluci + suf. -tor.

strălucitor, ~oare a [At: MINEIUL (1776), 62v2/15 / V: (înv) ~rel~ / Pl: ~i, ~oare / E: străluci2 + -tor] 1 Care produce o lumină vie sau care este puternic luminat Si: lucitor, scânteietor (2), sclipitor (1), (rar) sclipind, sticlitor, strălucit (1), (pfm) sclipicios, (îrg) sticlit, strălucios (1), vederos, (înv) scânteios, scânteind, sclipit2, strălucind (1), străluminat (1), străluminos (1), (reg) sclipos, stelos Vz intens, mare1, puternic, viu. 2 (D. vreme, zile etc.) Cu soare. 3 (D. vreme, zile) Cu luminozitate accentuată Si: însorit, luminos, radios, strălucit (2). 4 (D. culori) Care pare că degajează o anumită luminozitate. 5 Care impresionează puternic și plăcut ochiul Si: intens, viu, (înv) strălucit (11) Vz aprins. 6 (D. ochi, privire) Care are o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă Si: scăpărător (9), scânteietor (3), sclipitor (5), (rar) strălucit (9), străluciu2 (2), (înv) scânteios, sclipit2. 7 (Fig) Care arată eleganță deosebită, lux excesiv, abundență etc. 8 Care impresionează în mod profund prin eleganță deosebită, prin manifestări fastuoase, excesiv de luxoase, prin abundență etc. Si: bogat (10), fastuos, grandios, luxos, pompos, somptuos, splendid, strălucit (6), (liv) magnific, (rar) sclipitor (4), (înv) strălucind (2), strălucios (2). 9 (Fig; d. oameni) Care se distinge în mod deosebit prin calități sau prin fapte excepționale Si: celebru, ilustru, mare1, renumit, reputat, vestit. 10 (Pex) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei, spontan (ce impresionează puternic). 11 (D. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care denotă o asemenea inteligență sau un asemenea talent Si: scăpărător (11), scânteietor (5), sclipitor (7), strălucit (9). 12 (Înv; d. abstracte) Important. 13 (Înv; d. abstracte) Deosebit2 (5).

STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adj. 1. Care împrăștie lumină, care strălucește; lucitor. Pe umeri simt crescînd aripi De vultur, nu aripi de înger... Iar cînd voi vrea mai mult să vreu, M-oi repezi nebun în soare Și am s-aprind penetul meu În flacăra-i strălucitoare. BENIUC, V. 12. Scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20. ♦ Care răsfrînge lumină, care sclipește; scînteietor. În depărtare Oltul, trecînd în lungul cîmpiilor, se zărește strălucitor și tînăr. BOGZA, C. O, 190. Fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgi strălucitori de zăpadă. REBREANU, R. I 245. Asfințește. Printre ramuri Aurite-n foc de soare, Tremură nenumărate Mici ferești strălucitoare. IOSIF, PATR. 20. De departe se văd turnurile strălucitoare ale Iașilor. EMINESCU, N. 50. ◊ Fig. Pare-o navă fermecată Ce-a ancorat aici, sub munte... A așteptat în nopți senine Strălucitoarea dimineață, Cînd din adîncul apei line S-a ridicat la suprafață. TOPÎRCEANU, B. 29. Era o vreme strălucitoare. CARAGIALE, O. III 92. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. Prezida palid, atent, cu ochii strălucitori ca niște spini de diamant. GALACTION, O. I 95. ♦ Sticlos. Tremura cu ochii strălucitori de friguri. DUMITRIU, N. 157. 3. Splendid, fastuos. Bordeiul moșneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decît al împăratului! CREANGĂ, P. 85.

STRĂLUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care strălucește; care răspândește lumină în jur; luminos; lucitor. Soare ~. 2) (despre obiecte) Care reflectă, răsfrânge lumina. Oglinzi ~oare. 3) (despre ochi, privire, expresia feței) Care exprimă satisfacție; fericit; radios. 4) fig. Care se distinge prin fast; fastuos. Palat ~. /a străluci + suf. ~tor

strălucitor a. care strălucește.

strălucitór, -oáre adj. Lucitor, care strălucește: un soare strălucitor, o fată strălucitoare de bucurie. – În Ps. S. înlucit.

strelucitor, ~oare a vz strălucitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strălucitór adj. m., pl. strălucitóri; f. sg. și pl. strălucitoáre

strălucitór adj. m., pl. strălucitóri; f. sg. și pl. strălucitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂLUCITÓR adj. v. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.

STRĂLUCITÓR adj. 1. v. intens. 2. luminos, (rar) străluminat. (Unsoare ~.) 3. luminos, scânteietor, (înv. și reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 4. luminos, radios. (O dimineață ~oare.) 5. v. viu. 6. v. sclipitor. 7. scăpărător, scânteietor, sclipitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 8. v. minunat. 9. v. grandios. 10. v. fastuos. 11. strălucit, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.)

STRĂLUCITOR adj. 1. intens, mare, puternic, tare, viu. (O lumină ~.) 2. luminos, (rar) străluminat. (Un soare ~.) 3. luminos, scînteietor, (înv. și reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 4. luminos, radios. (O dimineață ~.) 5. intens, viu, (fig.) aprins. (Culori ~.) 6. lucios, lucitor, scînteietor, sclipitor, strălucit, (rar) luciu, (înv. și reg.) strălucios. (Un diamant ~.) 7. scăpărător, scînteietor, sclipitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.) 8. minunat, splendid, (livr.) magnific, mirific, paradiziac, (pop.) mîndru, (înv.) preafrumos. (Un peisaj ~.) 9. grandios, măreț, splendid, (înv.) vederos. (Un spectacol ~ se înfățișa privirii.) 10. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, (livr.) magnific, (fig.) sclipitor. (Un alai ~; o nuntă ~.) 11.* strălucit, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs ~; un succes ~.)

strălucitor adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT.

Intrare: strălucitor
strălucitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strălucitor
  • strălucitorul
  • strălucitoru‑
  • strălucitoare
  • strălucitoarea
plural
  • strălucitori
  • strălucitorii
  • strălucitoare
  • strălucitoarele
genitiv-dativ singular
  • strălucitor
  • strălucitorului
  • strălucitoare
  • strălucitoarei
plural
  • strălucitori
  • strălucitorilor
  • strălucitoare
  • strălucitoarelor
vocativ singular
plural
strelucitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strălucitor strelucitor

  • 1. Care strălucește, care împrăștie lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lucitor scânteietor strălucit 8 exemple
    exemple
    • Pe umeri simt crescînd aripi De vultur, nu aripi de înger... Iar cînd voi vrea mai mult să vreu, M-oi repezi nebun în soare Și am s-aprind penetul meu În flacăra-i strălucitoare. BENIUC, V. 12.
      surse: DLRLC
    • Scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20.
      surse: DLRLC
    • În depărtare Oltul, trecînd în lungul cîmpiilor, se zărește strălucitor și tînăr. BOGZA, C. O, 190.
      surse: DLRLC
    • Fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgi strălucitori de zăpadă. REBREANU, R. I 245.
      surse: DLRLC
    • Asfințește. Printre ramuri Aurite-n foc de soare, Tremură nenumărate Mici ferești strălucitoare. IOSIF, PATR. 20.
      surse: DLRLC
    • De departe se văd turnurile strălucitoare ale Iașilor. EMINESCU, N. 50.
      surse: DLRLC
    • figurat Pare-o navă fermecată Ce-a ancorat aici, sub munte... A așteptat în nopți senine Strălucitoarea dimineață, Cînd din adîncul apei line S-a ridicat la suprafață. TOPÎRCEANU, B. 29.
      surse: DLRLC
    • figurat Era o vreme strălucitoare. CARAGIALE, O. III 92.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: expresiv luminos un exemplu
    exemple
    • Prezida palid, atent, cu ochii strălucitori ca niște spini de diamant. GALACTION, O. I 95.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bordeiul moșneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decît al împăratului! CREANGĂ, P. 85.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Străluci + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09