13 definiții pentru stomatologă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOMATOLÓG, -Ă, stomatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în stomatologie. ◊ (Adjectival) Medic stomatolog. – Din fr. stomatologue.

STOMATOLÓG, -Ă, stomatologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în stomatologie. ◊ (Adjectival) Medic stomatolog. – Din fr. stomatologue.

STOMATOLÓG, stomatologi, s. m. Medic specialist în bolile gurii. V. dentist.

STOMATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în stomatologie; dentist. [< fr. stomatologue].

STOMATOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în stomatologie; odontoiatru. (< fr. stomatologue)

STOMATOLÓG ~gi m. Specialist în stomatologie; dentist. /<fr. stomatologue


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stomatológă (rar) s. f., g.-d. art. stomatológei; pl. stomatológe

stomatológă s. f., g.-d. art. stomatológei; pl. stomatológe

stomatológ s. m., pl. stomatológi

stomatológ s. m., pl. stomatológi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STOMATOLÓG s. (MED.) dentist.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STOMATO- „gură, orificiu, deschizătură”. ◊ gr. stoma, atos „gură, deschizătură, gaură” > fr. stomato-, engl. id., germ. id. > rom. stomato-.~carp (v. -carp), s. n., fruct monocarpic care se deschide printr-o crăpătură oblică; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat prin faptul că bolnavul nu poate pronunța vocalele nazale; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în stomatologie; sin. odontoiatru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; sin. odontoiatrie; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală, prin autoplastie, a cavității bucale; ~podiu (v. -podiu), s. n., ramură care pătrunde prin stomate în mezofil, unde formează numeroși haustori; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie bucală; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea cavității bucale; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de investigație a mucoasei cavității bucale cu ajutorul stomatoscopului.

Intrare: stomatologă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stomatolo
  • stomatologa
plural
  • stomatologe
  • stomatologele
genitiv-dativ singular
  • stomatologe
  • stomatologei
plural
  • stomatologe
  • stomatologelor
vocativ singular
  • stomatolo
  • stomatologo
plural
  • stomatologelor

stomatolog stomatologă

  • 1. Medic specialist în stomatologie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN DETS sinonime: dentist, -ă odontoiatru
    • comentariu Rar la feminin.
      surse: DEX '09
    • 1.1. (și) adjectival Medic stomatolog.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: