19 definiții pentru dentist (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENTIST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f. Medic specializat în dentistică; stomatolog. – Din fr. dentiste, germ. Dentist.

dentist, ~ă smf, a [At: (a. 1826) BV. III, 603 / V: dan~, dandist / Pl: ~iști, ~e / E: fr dentiste, ger Dentist] 1-2 (Medic) specializat în dentistică Si: stomatolog.

DENTIST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f., adj. (Medic) specializat în dentistică; stomatolog. – Din fr. dentiste, germ. Dentist.

DENTIST, -Ă, dentiști, -ste, s. m. și f. Medic specializat în tratamentul bolilor de dinți; stomatolog. Îi zvîrle un ziar lui Sofron, să-i treacă timpul mai ușor, ca un client în sala de așteptare a dentiștilor. C. PETRESCU, Î. II 232.

DENTIST, -Ă adj., s.m. și f. Specialist (medic, tehnician) în tratarea bolilor de dinți; stomatolog. [Var. dantist, -ă s.m.f. / < fr. dentiste, cf. germ. Dentist, it. dentista].

DENTIST, -Ă s. m. f. medic specialist în stomatologie. (< fr. dentiste, germ. Dentist)

DENTIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Medic specializat în boli de dinți; stomatolog. /<fr. dentiste

dentist m. chirurg care curăță, vindecă sau scoate dinți.

*dentíst, -ă s. (fr. dentiste; it. dentista). Medic de dințĭ.

DANTIST, -Ă s.m. și f. v. dentist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dentist adj. m., s. m., pl. dentiști; f. sg. dentistă, pl. dentiste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a rămâne afiș / bujbe / ca la dentist / cu gura căscată / mască / tablou expr. a fi uluit, a rămâne uimit / uluit.

Intrare: dentist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dentist
  • dentistul
  • dentistu‑
plural
  • dentiști
  • dentiștii
genitiv-dativ singular
  • dentist
  • dentistului
plural
  • dentiști
  • dentiștilor
vocativ singular
  • dentistule
  • dentiste
plural
  • dentiștilor
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dantist
  • dantistul
  • dantistu‑
plural
  • dantiști
  • dantiștii
genitiv-dativ singular
  • dantist
  • dantistului
plural
  • dantiști
  • dantiștilor
vocativ singular
  • dantistule
  • dantiste
plural
  • dantiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dentist, dentiștisubstantiv masculin
dentistă, dentistesubstantiv feminin
dentist, dentistăadjectiv

  • 1. (Medic) specializat în dentistică. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: stomatolog
    • format_quote Îi zvîrle un ziar lui Sofron, să-i treacă timpul mai ușor, ca un client în sala de așteptare a dentiștilor. C. PETRESCU, Î. II 232. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.