13 definiții pentru stomatolog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOMATOLÓG, -Ă, stomatologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Medic specialist în stomatologie. ◊ (Adjectival) Medic stomatolog. – Din fr. stomatologue.

STOMATOLÓG, -Ă, stomatologi, -ge, s. m. și f. Medic specialist în stomatologie. ◊ (Adjectival) Medic stomatolog. – Din fr. stomatologue.

STOMATOLÓG, stomatologi, s. m. Medic specialist în bolile gurii. V. dentist.

STOMATOLÓG, -Ă s.m. și f. Medic specialist în stomatologie; dentist. [< fr. stomatologue].

STOMATOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în stomatologie; odontoiatru. (< fr. stomatologue)

STOMATOLÓG ~gi m. Specialist în stomatologie; dentist. /<fr. stomatologue


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stomatológ s. m., pl. stomatológi

stomatológ s. m., pl. stomatológi

stomatológă (rar) s. f., g.-d. art. stomatológei; pl. stomatológe

stomatológă s. f., g.-d. art. stomatológei; pl. stomatológe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STOMATOLÓG s. (MED.) dentist.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STOMATO- „gură, orificiu, deschizătură”. ◊ gr. stoma, atos „gură, deschizătură, gaură” > fr. stomato-, engl. id., germ. id. > rom. stomato-.~carp (v. -carp), s. n., fruct monocarpic care se deschide printr-o crăpătură oblică; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat prin faptul că bolnavul nu poate pronunța vocalele nazale; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în stomatologie; sin. odontoiatru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; sin. odontoiatrie; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală, prin autoplastie, a cavității bucale; ~podiu (v. -podiu), s. n., ramură care pătrunde prin stomate în mezofil, unde formează numeroși haustori; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie bucală; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea cavității bucale; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de investigație a mucoasei cavității bucale cu ajutorul stomatoscopului.

Intrare: stomatolog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stomatolog
  • stomatologul
  • stomatologu‑
plural
  • stomatologi
  • stomatologii
genitiv-dativ singular
  • stomatolog
  • stomatologului
plural
  • stomatologi
  • stomatologilor
vocativ singular
  • stomatologule
  • stomatologe
plural
  • stomatologilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stomatolog stomatologă

  • 1. Medic specialist în stomatologie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN DETS sinonime: dentist odontoiatru
    • comentariu Rar la feminin.
      surse: DEX '09
    • 1.1. (și) adjectival Medic stomatolog.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: